Biserica fortificată 'Precista' - Galați

TIPĂREȘTE

Vizita pe care am făcut-o recent la Galați - orașul de la Dunăre, mi-a prilejuit cunoașterea uneia dintre cele mai interesante biserici din România. Biserica fortificată "Maica Precista" despre care se spune că este cel mai vechi lăcaș de cult din Galați (datând din timpul domnitorului Vasile Lupu, mai exact din anul 1647) se află chiar la malul fluviului, aproape de faleză.

Am cumpărat "Biserica fortificată Precista - Monument de cultură românească" o cărțulie semnată Cristian-Dragoș Căldăraru care - în peste 100 de pagini - ne furnizează date din istoria acestui sfânt lăcaș, date culese dintr-o foarte vastă documentație, în perioada în care el însuși a fost muzeograf la Biserica fortificată Precista devenită în 1971 Muzeu de artă religioasă medievală. Am citit și recitit cu mare interes această lucrare și - pe ici pe colo - mă voi folosi de ea în relatarea celor ce urmează. Dar, până atunci, să revin la vizita noastră în frumosul oraș de la Dunăre.

Am lăsat mașina în parcarea cu plată de lângă Hotel Galați Centrum, iar după obișnuitul tur al părții centrale a orașului, pe Pietonala Domnească, am luat-o agale spre port. Mai ales vara, Pietonala Domnească este un loc cu un farmec aparte. Pietruită, cu trei șiruri de arbori falnici în umbra cărora sunt bănci pentru odihnă și mese pentru jocuri de șah și de rummy, cu oameni relaxați - în deplasare, în mici grupuri de prieteni sau cunoștințe la taifas sau chibițând la jocuri - Pietonala Domnească pare mai curând un parc. La capătul ei, pe fundalul cursului lin al Dunării, se profilează Vega Hotel Galați. Atunci când am fost noi acolo, în apropierea hotelului erau în plină desfășurare niște lucrări de construcție așa încât ne-am felicitat pentru ideea de a nu ne deplasa până acolo cu mașina. Statuia lui Ion C. Brătianu pe soclul căreia, în lateral, abia am putut citi: "Libertatea Dunărei este o condiție esențială pentru propășirea politică și economică a țărei" se putea vedea doar din spate, sufocată de împrejmuirea șantierului.

Lângă Faleza Hotel, înconjurate de vegetație abundentă, se zăreau turlele Bisericii fortificate "Maica Precista" - cel mai vechi lăcaș de cult din oraș. Ca să ajungi la poarta de intrare în curtea sfântului lăcaș, după ce ai urcat o scară lată, cu trepte de beton, continui pe o alee umbrită, foarte plăcută vara. În stradă, lângă intrare, aștepta nerăbdător un alai de nuntă, iar în curte un altul. Pentru a nu stingheri ceremoniile în care tinerii căsătoriți urmau a-și jura credință și în fața lui Dumnezeu, am decis să ne grăbim și să scurtăm cât mai mult vizita noastră în interior. Preotul ne-a permis să facem câteva fotografii spunându-ne: "Desigur, să aveți o amintire de la noi!". După ce am admirat catapeteasma aurită și picturile de pe pereți, ne-am oprit în pridvor unde - tipărit, înrămat și expus în partea stângă a intrării - se află un scurt istoric al sfântului lăcaș semnat de preotul paroh Dobre Ion. Tot de acolo am achiziționat și lucrarea lui Cristian-Dragoș Căldăraru "Biserica fortificată Precista - Monument de cultură românească" despre care am amintit mai sus.

Am dat ocol bisericii studiind particularităţile exterioare - zidurile cu decorațiunile lor despărțite de brâul median, ocnițele oarbe, brâul de cărămizi aşezate în zig-zag de sub acoperiș, cele cinci contraforturi (unul scurt, până la baza chenarului ferestrei altarului, şi câte două amplasate de o parte şi de alta a absidelor laterale ale naosului), bumbii de ceramică remarcați și la alte biserici moldovenești - apoi ne-am oprit câteva momente în fața intrării încercând să descifrăm pisania.

Cu litere chirilice, ceea ce-l poate face pe vizitator să creadă că este cea originală, conform lucrării lui Cristian-Dragoș Căldăraru la care fac adesea referință, pisania a fost realizată în 1960, în piatra donată de templul ebraic din oraș. Ea sintetizează întreaga istorie a lăcașului: "Ridicatu-sa această sfântă biserică întru cinstea Prea Sfintei Maice Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, în zilele lui Io Vasile Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin osârdia lui Șerbu și Dia fiii lui Coman, negustor din fortăreața Brăilei, împreună cu Constantin, fiul lui Teodor din Galați, în septembrie 1647. A fost închinată sfintei mănăstiri a Vatopedului, distrusă și arsă în timpul asediului din 1821. A fost refăcută în 1829 de egumenul Sava și în 1859 de egumenul Grigorie, schimbându-i-se turlele cele mari, s-au reînnoit toată ca dintâi între 1953-1957, prin râvna și osteneala P. S. E. Chesarie al Dunării de Jos, cu sprijinul statului român. Scrie Doamne în cartea Vieții Tale pe toți ostenitorii acestui sfânt locaș."

Dacă ajungeți la Biserica fortificată "Precista" - Galați rezervați câteva minute pentru o plimbare prin curtea care - vara - este un adevărat rai verde. Iarba și florile bine îngrijite, arbuştii şi copacii înalţi, cu umbra lor deasă, pietrele tombale foarte vechi, sprijinite de zidul de incintă, altarul de vară, precum și cursul Dunării văzut din înălțimea dâmbului pe care este poziționată biserica sunt tot atâtea motive care să te facă să-ți întârzii plecarea de acolo.

Plimbarea pe Faleza Dunării a fost pentru noi un alt moment mult așteptat în vizita la Galați. Faleza este un parc lung, lung, având de o parte orașul, iar de cealaltă parte unduirea apelor Dunării. Arbori umbroși, bănci pentru popas, foarte multe lucrări de artă modernă executate în metal, cu denumiri care mai de care mai fanteziste, cu câțiva câini pașnici și mai ales cu multe vaporașe transformate în restaurant… acest loc de promenadă nu are cum să nu te încânte. Cormoran - Restaurantul plutitor ne-a ademenit și pe noi ca și pe oricare alt vizitator al orașului. O gustare și o bere rece privind undele fluviului chiar de deasupra lor, dar și turlele Bisericii fortificate "Precista" pe care tocmai o vizitaserăm, au constituit finalul vizitei noastre în zonă.

Și acum, pentru cei interesați de acest gen de informații, câte ceva din istoricul Bisericii fortificate "Precista" - Galați.

Desele atacuri ale prădătorilor tătari, turci și polonezi, dar și instabilitatea domniilor moldovenești din primele decenii ale sec. XVII au făcut ca în timpul domniei lui Vasile Lupu să apară mai multe biserici fortificate. Amplasate pe locuri mai înalte, acestea ofereau posibilitatea observării zonei la mare depărtare fiind în același timp un obstacol prin care invadatorii erau ținuți la distanță. Incintele cu ziduri întărite, cu turnuri și amenajări defensive, ofereau apărătorilor o bună protecție. Una dintre aceste fortificații moldovenești este Biserica fortificată "Precista" - Galați.

Pe locul unei mai vechi biserici de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului ridicată, apoi închinată Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos înainte de 1641 de negustorul gălățean Teodor, unul dintre fiii acestuia - Constantin - împreună cu frații Dia și Șerbu, fiii lui Coman, negustori din Brăila stabiliți ulterior în Galați, au înălțat o biserică de piatră. Nu se știe cu exactitate când au început lucrările, dar documentele vremii consemnează faptul că finalizarea și sfințirea noului lăcaș au avut loc în septembrie 1647 și că a fost închinată tot Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos. Ce materiale au fost folosite, ce meșteri au lucrat, precum și de ce ctitorii vremii obișnuiau să închine bisericile noi unei mari lavre este îndelung explicat de autorul lucrării la care fac referire. Cred însă că pentru articolul de față aceste aspecte nu prezintă interes, așa încât mă opresc aici. Menționez totuși că secularizarea averilor mănăstirești din timpul lui Cuza a însemnat sfârșitul perioadei de închinare, dar și încheierea unui important capitol al existenței sale, biserica fortificată a mănăstirii devenind biserică de mir.

Desigur, biserica fortificată pe care o vedem astăzi a suferit mai multe transformări, refaceri și restaurări prilejuite de trecerea vremii, dar mai ales de năvălirile dușmane. În jurnalul său de călătorie, Paul de Alep scria la 17 ianuarie 1653: "În acest oraș, Galați, sunt opt biserici, cele mai multe de piatră... Cea mai mare dintre ele este închinată Maicii Domnului. Este toată din piatră fățăluită, cu trei turle înalte în vârful cărora se află cruci mari aurite. Înăuntrul curții este o clopotniță foarte mare și toate sunt cu metereze de luptă."

În zilele noastre, Biserica fortificată din Galați are doar o singură turlă, pe naos, iar deasupra intrării un turn de apărare de formă dreptunghiulară. Pe colțul de sud-vest a fost refăcut un foișor din lemn sprijinit pe console tot din lemn, element arhitectural care dă o notă cu totul originală construcției.

Incendiată de turci în 1711, distrusă în timpul războaielor ruso-turce din 1735-1739 și 1769-1774, apoi din nou prădată de turci în 1821, biserica a fost refăcută și restaurată în 1829 și în 1859. O amplă restaurare s-a făcut și în perioada 1953-1957 după care, la 1 august 1970, sfântul lăcaș a fost amenajat ca Expoziție de artă bisericească și istorie feudală românească, apoi ca Muzeu de artă religioasă medievală, tinda bisericii prezentând începuturile orașului Galați, iar pronaosul și naosul mănăstiri, biserici și zugravi de icoane și lăcașuri sfinte. În fosta bucătărie a fost amenajată o sală de arme datând din sec. XVII-XIX. Abia în 1990 Biserica fortificată "Precista" - Galați a fost redată cultului ortodox, prima slujbă după o întrerupere de 40 de ani fiind cea din noaptea de Înviere.

Mai trebuie menționat că săpăturile arheologice efectuate în perioada 1980-1989 în perimetrul Bisericii fortificate din Galați au adus la lumină fragmente de ceramică, obiecte de podoabă din aur, argint și bronz, monede, precum și urme ale unei necropole și ale unei locuințe cu beci ce servea și drept ascunzătoare în vreme de pericol. Și la acest capitol lucrarea abundă în amănunte care nu prezintă interes decât pentru marii pasionați, așa încât nu voi insista.

Ceea ce nu poate vedea un simplu vizitator al Bisericii fortificate din Galați (dar poate afla din scrierile specialiștilor - așa cum am aflat și eu) este latura de nord a pronaosului și a pridvorului îngroșată cu aproape un metru pentru a se crea spațiul necesar unei scări care să permită accesul în zona mediană fortificată a bisericii. La mijlocul traseului spre zona mediană, sub treptele scării, a fost realizată o capcană. În cazul în care năvălitorii ar fi pătruns până acolo, trapele de deasupra capcanei puteau fi trase cu ajutorul unui sistem de scripeți, intrușii nemaiavând scăpare. La nivelul median al absidei altarului a fost amenajată o tainiță pentru ascunderea obiectelor de preț în caz de primejdie. Tot din sistemul de apărare al fortificației fac parte și drumurile de strajă. Între baza turlei Pantocrator și peretele exterior al bisericii, în spațiul dintre cele două ziduri, s-au creat două culoare pentru pază - unul pe latura sudică, celălalt pe latura nordică. Ar fi fost frumos dacă am fi avut posibilitatea de a explora și noi această parte nevăzută, foarte interesantă în opinia mea, a acestei ingenioase construcții medievale.

Menționez în încheiere că o legendă locală spune că oraşul Galaţi ar fi fost legat de celălalt mal al Dunării printr-un tunel săpat acum mai bine de 300 de ani pe sub albia fluviului, intrarea în acest tunel făcându-se prin altarul Bisericii Precista. Cristian-Dragoș Căldăraru, autorul monografiei "Biserica fortificată Precista - Monument de cultură românească" afirmă că nu există nici o dovadă în acest sens, că "Totul este o legendă şi aşa va rămâne. La cum a fost răscolită Faleza Dunării în acea zonă este greu de crezut că vom mai găsi vreodată vreun tunel."

---

VIZUALIZĂRI: 1984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI