Biserica fortificată 'Maica Precista' - un simbol al oraşului Galaţi

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ajuns de două ori la Galaţi. Prima dată a fost o vizită scurtă, în care nu am prea avut timp să descoperim frumuseţile acestui oraş. A doua noastră plimbare acolo a fost ceva mai lungă, astfel că ne-am propus să vizităm câteva locuri interesante ale oraşului mângâiat de apele Dunării. Printre ţintele noastre se afla Biserica fortificată „Maica Precista” (lăcaş de cult având hramul „Adormirea Maicii Domnului”) despre care citisem unele informaţii înainte de a merge să o vedem.

Am aflat despre biserica aceasta că ar fi cel mai vechi lăcaş de cult din oraş, obiectivul fiind încris pe lista „monumentelor istorice” din Galaţi. Biserica a fost ctitorită în timpul domniei lui Vasile Lupu, în perioada 1643-1647, piatra de temelie fiind aşezată de trei negustori: fraţii Dia şi Şerbu Coman din Brăila, respectiv Constantin Teodor din Galaţi. La ridicarea lăcaşului de cult s-a utilizat material de construcţie provenind de la un castru roman aflat la marginea oraşului. De-a lungul anilor, biserica a trecut prin momente dificile, reuşind de fiecare dată „să renască din propria-i cenuşă”. De exemplu, în anul 1821, turcii au dat foc bisericii, aceasta fiind refăcută în perioada 1829-1858.

„Începând cu data de 1 iunie 1991 s-au efectuat lucrări de consolidare şi renovare, s-a făcut pictură nouă în tehnica frescă de pictorii Dimitrie Bănică şi Gheorghe Bondoc şi s-a dotat cu toate cele necesare cultului (...) S-a sfinţit sfântul lăcaş la data de 30 noiembrie 1994 de către P. S. Episcop Casian Crăciun. ” (Aceste câteva informaţii referitoare la ultimele ample lucrări de renovare le-am extras dintr-o pisanie interioară a bisericii)

Poziţionare – Biserica fortificată „Maica Precista” se află în vecinătatea falezei oraşului, la intersecţia Bulevardului Marea Unire cu Strada Traian (adresa exactă este Strada Traian, numărul 1). Alte puncte de reper în zonă sunt Parcul „La Elice”, dar şi Hotelul Vega. Există o poartă prin care s-ar putea intra în curtea bisericii peste drum de zona „La Elice”, însă era închisă atunci când am fost noi acolo. Am ocolit curtea lăcaşului de cult pe Strada Roşiori şi am ajuns în câteva minute la intrarea de pe Strada Melodiei.

Chiar dacă silueta bisericii se putea observa parţial de pe faleză, lăcaşul de cult ne-a impresionat atunci când am ajuns în apropiere; construcţie masivă realizată din piatră şi cărămidă, biserica aceasta are ca principală particularitate faptul că turnul-clopotniţă este inclus în corpul clădirii. La o înălţime apreciabilă faţă de sol a fost realizat un balcon în forma literei L susţinut de grinzi solide, acela fiind practic un punct de strajă. Un alt element care evidenţiază rolul de refugiu şi apărare este podul fortificat aflat deasupra naosului şi altarului (podul a fost prevăzut cu metereze şi au fost realizate coridoare de strajă).

Singura turlă a bisericii este amplasată deasupra naosului şi are baza pătrată, iar acoperişul este realizat din şindrilă.

După ce ne-am plimbat preţ de câteva minute pentru a studia particularităţile exterioare ale bisericii, ne-am îndreptat către intrarea aflată în partea dreaptă a pridvorului; deasupra intrării se află pisania veche a obiectivului. Un zid solid delimitează pridvorul închis de celelalte compartimente (pronaos, naos şi altar), iar între pronaos şi naos se află piloni groşi de susţinere care formează arcade semicirculare în partea superioară. Catapeteasma aurie este o lucrare care evidenţiază talentul creatorului, dar şi migala necesară pentru a realiza o asemenea bijuterie: printre icoanele vechi apar motive religioase şi vegetale, care ar putea evidenţia comuniunea armonioasă a credincioşilor cu natura înconjurătoare.

Pe când încă ne aflam în interiorul bisericii, un grup de nuntaşi ni s-au alăturat, semn că urma să aibă loc acolo o ceremonie religioasă. Am mai admirat pentru câteva clipe frescele interioare mângâiate de lumina palidă care pătrundea prin cele câte ferestre de mici dimensiuni, am făcut vreo două fotografii şi apoi ne-am retras discret către ieşire, pentru ca cei veniţi la fericitul eveniment să nu se simtă jenaţi de prezenţa noastră acolo.

Nu am terminat totuşi vizita la Biserica „Maica Precista” în acel moment, ci ne-am mai plimbat pe aleile din curtea obiectivului. Biserica este înconjurată practic de un părculeţ unde gazonul, florile, arbuştii şi copacii înalţi creează o mică oază de umbră şi răcoare. Pe lângă gard sunt înşiruite mai multe lespezi funerare vechi, iar în spatele bisericii (lateral stânga) există un foişor – un altar exterior folosit probabil la anumite ceremonii religioase pe perioada verii. Fântâna arteziană aflată în apropiere nu funcţiona atunci, însă cred că în zilele mai călduroase ea este pornită.

Cu privirile atrase de porumbeii care zburau în jur şi se aşezau pe aleile din apropiere, ne-am îndreptat agale spre ieşire. Petrecusem mai bine de jumătate de oră acolo şi am considerat că era momentul să plecăm. Cred că vom mai vizita şi cu altă ocazie Biserica fortificată „Maica Precista”, este un obiectiv care ne-a plăcut, un adevărat simbol al oraşului Galaţi.

Aşa cum îi stă bine oricărui obiectiv vechi şi important, despre această biserică circulă o legendă: se spune că în urmă cu aproximativ 300 de ani a fost realizat un tunel care pornea din altarul bisericii şi continua pe sub albia măreţului fluviu, ajungând până pe celălalt mal al Dunării. Această fortificaţie reprezenta o cale secretă de scăpare din faţa deselor invazii ale cotropitorilor. Din motive care rămân ascunse în negura trecutului, tunelul respectiv ar fi fost astupat la ambele capete în urmă cu circa un secol.

Acestea fiind spuse, recomand vizitarea Bisericii fortificate „Maica Precista”! Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI