Mari artiști ai Renașterii, în Biserica San Lorenzo și Capelele Medicee, Florența (III)

TIPĂREȘTE

Must see în Florența! Dacă astăzi Europa este plină de turiști asiatici și nu numai, acest lucru se datorează nemijlocit influențelor aduse în arta și cultura europeană, de fenomenul numit Renaștere, cu rădăcini adânc înfipte în Italia, în speță, Florența.

Familia Medici a fost cea care a adunat la curtea sa un foarte bogat fond cultural: manuscrise, hărți, tablouri, statui antice, a găzduit în palatele sale filozofi, literați, oratori, istorici, poeți, pictori, meșteri, într-un cuvânt, mari valori autentice!

Am vizitat în mai multe rânduri Biserica San Lorenzo, cea care nu trebuie ocolită de niciun turist aflat în Florența. Ea se află în apropierea Gării Centrale. Se traversează piața din fața gării, apoi la pas spre Piazza del' Unita' Italiana, pe îngusta și comerciala Via del Melarancio și se ajunge în Piazza Aldobrandini.

Pentru cei care au vizitat mai întâi Basilica San Lorenzo, vor trebui să iasă din biserică, să ocolească pe Via del Canto dei Nelli, unde vor ieși tot în Pazza Aldobrandini. Pe aici se intră în Capelele Medicee, care fac corp comun cu biserica. Amplasarea acestora fiind de așa natură, încât nu se poate intra direct din biserică. Cel puțin pentru turiști!

Programul este următorul: Orar: 8.15-16.50 Închisă în fiecare primă, a III-a și a V-a zi de Luni din fiecare lună și a II-a și a IV-a zi de Sâmbătă a fiecărei lună. Complicat. Doar, doar să nu fie afuență prea mare de lume! Preț intrare: 8 euro. Reducere la 4 euro pentru elevi, studenți etc, dar și pentru seniori.

Capelele Medicee sunt constituite din: Vechea Sacristie, Capela Principilor și Noua Sacristie.

Ce înseamnă de fapt, Sacristie! Atât la ortodocși, cât și la catolici, în spatele fiecărei biserici, există o ușă prin care preotul intră cu hainele preoțești de stradă în acest spațiu, unde se schimbă cu veșmintele ceremoniale. Acest spațiu, la ortodocși se numește Diaconar.

Vechea Sacristie se află în interiorul bisericii, am vizitat-o odată cu aceasta și am expus-o într-un review anterior.

Frumoasa Rotondă aflată în afara bisericii, cu intrare prin Piazza Aldobrandini, face corp comun cu aceasta și este formată din Capela Principilor și Noua Sacristie

Cu mult înainte, pe la 1520, un Papă din familia Medici îl solicită pe Michelangelo, să realizeze în interiorul bisericii, o capelă pentru familie, lângă Sacristia Veche, cea construită la 1426, unde Lorenzo Magnificul, care murise la 1492, fusese depus deja. Noua capelă urma să adăpostească tocmai rămășițele pământești ale Magnificului, ale fratelui acestuia și a doi tineri din familie, dispăruți prematur. Întreg ansamblul a fost finalizat abia prin 1644 sub Ferdinand I de Medici.

La rândul său, Capela Principilor este constituită din Criptă și Vestibul. La intrarea în Vestibul am fost întâmpinați de Anna Maria Luisa Ludovica de Medici, lucrată în mărime naturală, în bronz, de Alfonso Boninsegni în 1946 și care, abia în 2004 a fost donată muzeului de urmașii sculptorului. Ea este cea care a donat imensa avere a familiei, orașului Florența. Tot aici am văzut un foarte explicit Arbore Genealogic al familiei Medici.

în Criptă se pot vedea patru nișe atribuite membrilor familiilor Medici și Lorena, dar și a donatoarei mai sus amintită. În subteran, pe sub altarul bisericii, se află piatra tombală a lui Cosimo cel Bătrân (lucrată de Verrocchio) și cea a lui Donatello, care este înmormântat aici.

Edificiul octogonal care impresionează prin grandoare este surmontat de o cupolă decorată cu fresce ce prezintă scene din Vechiul și Noul Testament. Merită studiată cu mare atenție, până ce-ți rupi gâtul rotindu-te în jurul ei.

Ca o primă impresie personală, a fost aceea de măreție, fast, dar și de o anume atmosferă rece. Pereții sunt ornați cu marmoră de cea mai bună calitate, picturi, bronzuri și blazoane ale orașelor componente Marelui Ducat al Toscanei. Aici sunt sarcofagele a șase mari Duci din familia Medici, de la Cosimo I la Cosimo al III-lea. Acestea sunt completate cu statui-bust, dar numai ale lui Ferdinand I și Cosimo al II-a sunt realizate din bronz.

Pentru diversele ecusoane și alte ornamente au fost folosite pietre semiprețioase, lapis-lazzuli, corali și alte materiale scumpe.

Într-o încăpere separată este expus tezaurul bisericii compus din piese vechi de orfevrerie, relicvarii și multe alte valori.

Printr-o ușă aflată în unul din cei opt pereți, trecem pe un culoar direct în Sacristia Nouă. A fost începută în 1520 de Michelangelo, la insistențele Papei Leon al X-lea, unul din fiii Magnificului, tocmai pentru a fi locul de veci al acestuia. A fost terminată în 1555 și patru ani mai târziu i-au fost aduse și osemintele din Vechea Sacristie.

Capela este mare, are formă pătrată și bine luminată. După ce lucrase la Roma vestitele Pieta și Moise, Michelangelo revine la Florența și lucrează pentru Sacristia Medicilor. Aici vor lua naștere cele mai frumoase realizări, opere geniale ale marelui artist. Urmare faptului că a lucrat cu întreruperi, numai două din monumente au fost finalizate, exact ale celor doi membri mai puțini importanți din familie, precum Giuliano, ducele de Nemour și Lorenzo II, Duce de Urbino. Nu-mi este clar gradul de rudenie, informațiile sunt diferite, dar nu asta e important. Importante sunt,

Monumentele sunt amplasate de o parte și alta a Altarului. Cel din stânga privitorului, este al lui Lorenzo Duce de Urbino, cu o figură gânditoare, în perfectă corespondență cu alegoriile amplasate de o parte și alta a sarcofagului său: Aurora și Crepusculul. Răsăritul soarelui pare a-l trezi din somn, pe când Apusul, pare a-l transporta în lumea viselor. (Wow... Oare cum l-ar fi reprezentat Michelangelo, pe Moș Ene al nostru?)

Vis-a-vis un alt monument, cel al lui Giuliano, Duce de Nemour îmbrăcat în armură romană, cu două statui alegorice la picioarele sale, ce simbolizează Ziua și Noaptea. Bărbatul ce simbolizează Ziua, a rămas neterminat, Michelangelo fiind nevoit a părăsi Florența, chemat insistent la Roma, unde va picta ”Judecata de Apoi” în Capela Sixtină. Pentru alegoria Nopții, sculptorul a ales o frumoasă femeie la picioarele căreia se află simboluri ale nopții, precum bufnița și punguța cu opium.

Cred, că cel mai important loc de veci, este al Magnificului, împreună cu fratele său Giuliano, cel asasinat la vârsta de 25 ani de familia rivală Pazzi. Odiosul act s-a petrecut în interiorul Bisericii San Lorenzo, într-o zi de Sf. Marie când era invitat și Papa la ceremonie. Numai prietenii apropiați ai Magnificului, i-au salvat viața acestuia, în timp ce fratele său a căzut victimă. Prietenii săi, în frunte cu Marsilio Ficino (vezi impresii) au făcut scut uman și s-au retras în Vechea Sacristie ale cărei uși lucrate la comanda bunicului său, Cosimo cel Bătrân, nu au cedat atacului conspirativ.

Locul de veci al celor doi frați a rămas, nici măcar început de Michelangelo. Acesta se află într-o latură a Capelei, vis-a-vis de Altar. Pentru piatra de mormânt, Michelangelo a apucat să lucreze o Madona cu Pruncul, operă rămasă neterminată, acum așezată la locul cuvenit, între Sfinții Cosma și Damian, protectorii familiei, sculptați de doi din elevii săi.

Deasupra Altarului sunt două frumoase sfeșnice din marmoră, lucrate mult mai târziu, după desenele lui Michelangelo, unul în sec al XVII-lea și altul în sec. al XVIII-lea. Un Crucifix din bronz, de o finețe deosebită îi aparține lui Giambologna.

Am văzut Capelele Medicee, am ieșit cu o mare încărcătură spirituală și am primit lumină.

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI