Prima scoala romaneasca

TIPĂREȘTE

Prima scoala romanesca – Brasov

Am fost acolo in aceasta toamna. Nu era prima data cand vizitam Brasovul, dar prima data cand am ajuns la prima scoala romaneasca. Muzeul se afla in curtea bisericii Sfantul Nicolae. Era o zi mohorata de toamna, cu multa umezeala, intr-o zi de sambata. Am vizitat locul cu inca doua prietene. Una dintre ele o vazuse mai devreme si a venit in intampinare sa ne zica ca e minunant locul. Incercam noi sa intram si constatam ca e inchis, cu tupeu sunam la numarul afisat pe usa intrarii (in dreptul numarului era scris ghid). Suna si domnul dragut ne spune ca soseste in cateva minute apare o masina in curte si din ea se da jos un preot. Va dati seama ca am icremenit... acesta se da jos din masina grabit se scuza ca ne-a facut sa asteptam si ne povesteste ca a fost plecat la o slujba la cineva acasa… Va dati seama ca noi eram in continuare socate cum el pleaca repede de la slujba ca sa ne deschida noua muzeul. Pe preot il cheama Vasile Oltean. Am aflat de la el mai tarziu ca nu era doar un simplu preot ci si professor la universitate, doctor, filolog, teolog si fondator a mai multor asociatii, adica un om foarte ocupat şi un amre om de cultura. Ne gandeam ca oare el concret cand mai are timp de viata lui personala. Zicea ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce. Tot ce am aflat de la el era povestit cu o incredibila pasiune si daruire, asa ca automat ne-am indragostit si noi de acel loc... acea scoala e plina de istoria noastra, a romanilor, si regret ca tot ceea ce stim despre Brasov este Biserica Neagra sau festivalul cerbul de aur... pacat foarte mare pacat… atata istorie zace acolo, atatea manuscrise originale suflate cu aur, multa, multa istorie si noi nu stim de acel loc, sunt aproximativ 4.000 cărţi vechi şi peste 30.000 documente precum şi numeroase obiecte muzeale.

Sala „Anton Pann” prezinta o sala mica de cursuri cu bancute de lemn, o socotitoare veche de o marime impresionanta fata de cele mici de acum. In sala „Diaconul Coresi” ne-a prezentat tiparnita. Ne povestea ca se tiparea pe piele de vitel nenascut munca de tiparire a unei carti presupunea luni intregi de munca, iar din cate mi amintesc o carte valora doi boi (valoare unui mercedes de acum) Dintre exponatele acestei săli: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învăţătură") tradusă în Şchei de protopopii Iane şi Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" si multe altele. Aceste cărţi au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam". Sala "Cartea, factor de unitate naţională" conţine peste 80 de hrisoave. Preotul ne povestea ca ar putea face un muzeu doar despre hrisoavele romanesti – motivul – mai are inca doua camere unde sunt depozitate lucruri si inca nimeni nu le-a luat sa vada ce e cu ele, toate acestea necesita timp, timp pe care el nu prea il detine. Cu toate astea zicea ca mereu face noi descoperiri. In acesta sală sunt expuse cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la Bucureşti" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgovişte" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, manuscrise de înţelepciune creştină din secolul al XV-lea, cărţile Şcolii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" şi "Ortografia română" ale lui Petru Maior ş. a.) noua pur si simplu ne zburau ochii si nu stiam ce sa facem sa citim ce e pe acolo, sa ascultam povestile preotului eram pur si simplu sub vraja acelui loc. Tot aici era un steag original de pe vremea lui Ferdinand. Zicea ca l-a gasit intamplator in pod, vroia sa il arunce crezand ca era un prapor vechi, dar deschizandu-l a vazut minunea. De asemenea erau expuse haine domnesti originale ale domnitelor brancovenesti. De toate si cu marea tristete in suflete noi nu stiam nimic. Foarte suparate ne intrebam de ce totusi romanii nu stiu despre romani.

Mai departe am ajuns in sala ala "Cartea şi cărturari braşoveni" unde slujind în egală măsură şcoala şi biserica, dascălii braşoveni au creat valori care au menţinut cultură din Şcheii Braşovului. Copişti, traducători, creatori de limbă literară, muzică şi artă, ei sunt reprezentaţi în această "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei Şaguna", realizate de Mişu Pop, precum şi opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu. Cartile erau majoritate scrise cu caractere chirilice abia cele de mai tarziu cu caracter latin. Regretul preotului era ca noi romanii nu am continuat aceasta traditie, a scrierii chirilice. Sala "Cu Vatră" e un coltisor de muzeu etnografic. Cel mai mult m-au impresionat picturile executate pe tabla.

Imi pare rau ca nu imi amintesc mai multe. Stiu doar ca acel proet profesor doctor era total daruti acelui loc, stia sa vorbeasca in mai multe limbi pentru toti vizitatorii. In timp ce noi ne uitam la unele carti vorbea in engleza sau germana cu altii.

Am vrut sa mergem si a doua zi in grup mai mare, dar din pacate nu ne-am putut mobiliza colegii. Pacat, ca ne promisese o vizita mult mai detaliata si sunt sigura ca as fi ramas cu mult mai mutle informatii utile pentru voi sau cu si mai multe pentru mine. Un lucru e cert daca mai ajung in brasov acolo voi merge cu siguranta. E izvorul istorie noastre.

daca ma inrebati de pretul intratii chiar nu mai stiu, dar era o suma foarte modica din cate imi amintesc. de asemenea se putea cumpara o harta cu romania veche si una cu succesiune domnitorilor.

---

VIZUALIZĂRI: 3296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI