Comori din Maramureș: bisericile din Rogoz și Surdești

TIPĂREȘTE

Bisericile din lemn reprezintă una din principalele atracții turistice din partea de nord-vest a României, dacă nu cea mai importantă dintre ele. Știți însă, fără îndoială, că în țara noastră există circa 1.500 de astfel de construcții ridicate de-a lungul vremii în zone dintre cele mai diverse, așa că cele le face pe cele din Maramureș să fie atât de speciale?

Vechimea este un argument serios care pledează în favoarea lor: prima (cronologic vorbind) dintre cele rămase în picioare se găsește în Ieud (Biserica din Deal) și datează din jurul anului 1620. Probabil că și mai înainte, spre sfârșitul veacului al XVI-lea, din cauza statutului ortodoxiei de religie doar tolerată de către austrieci, care interziseră ridicarea de biserici din piatră, etnicii români din Transilvania începuseră să înalțe lăcașuri din lemn. În jur de 300 de astfel de construcții au apărut astfel în secolele XVI-XVIII, din care doar circa 100 au rezistat până în zilele noastre.

În Maramureș s-a dezvoltat un stil arhitectural distinct, caracterizat prin îngustimea și înălțimea construcției, ca și prin masivitatea acoperișurilor cu turle suple amplasate în capătul vestic ce pun în umbră restul clădirii, făcând-o să pară aproape minusculă. Remarcabilă este tehnica îmbinărilor din lemn ale pereților drepți și cea a realizării învelitorilor din șindrilă, însușită și practicată doar de către meșteri dulgheri locali specializați în această artă, pe care au transmis-o, la rândul lor, celor mai de ispravă ucenici.

La fel de notabile sunt și motivele ornamentale dăltuite sau crestate care decorează portalurile și ancadramentele, conținând elemente de natură vegetală, animală și geometrică. În fine, merită menționată și pictura interioară cu scene biblice, executată în cea mai mare parte de zugravi locali și bine păstrată până în zilele noastre.

În semn de recunoaștere și apreciere a originalității și specificitații acestor construcții, opt biserici de lemn din Maramureș au fost incluse în anul 1999 în Patrimoniul Cultural Mondial al UNESCO:

·         Biserica de lemn din Budești Josani, comuna Budești

·         Biserica de lemn din satul și comuna Desești

·         Biserica de lemn din Bârsana 

·         Biserica de lemn din Poienile Izei 

·         Biserica de lemn din Ieud Deal, comuna Ieud

·         Biserica de lemn din Surdești

·         Biserica de lemn din Plopiș

·         Biserica de lemn din Rogoz

Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în regiunea istorică a Maramureșului, cele din Surdești și Plopiș aparțin de vechea Țară a Chioarului iar biserica din Rogoz este situată în Țara Lăpușului.

În cadrul circuitului intitulat „Tradiții și meșteșuguri în Maramureș” vezi impresii am avut ocazia să vizitez patru din ele, pe cea din Ieud, înscrisă în program, ratând-o din cauza sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din 15 august, fiind informați că preotul era plecat cu oficierea slujbei în altă parte.

În acest review vă voi prezenta primele două din cele patru biserici.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz

Satul Rogoz este situat pe Valea râului Lăpuș, la mică distanță de Târgu Lăpuș, pe DN 109F. E atestat documentar din 1488 ca parte a domeniului fortăreței Ciceu aparținând domnitorului Ștefan cel Mare, iar numele său provine de la cel al plantei erbacee.

Biserica ortodoxă, de dimensiuni mai modeste decât cele pe care aveam să le văd ulterior, se găsește înspre marginea așezării, pe o stradă secundară îngustă dar asfaltată, așa că autocarul ne-a lăsat drept în poarta cimitirului în mijlocul căruia se înalță lăcașul. Eram în prima zi a circuitului – 14 august – iar preotul care ar fi trebuit să ne ofere explicații era plecat din sat pentru pregătirea slujbei de Sf Maria, dar o lăsase pe mama lui să vină să ne deschidă ușa. Am găsit-o așteptându-ne cu pliante de prezentare în mai multe limbi, din care am extras și eu câteva informații.

Biserica a fost ridicată în 1663 pe locul uneia mai vechi, arsă de tătari în invazia din 1661, potrivit inscripției de la intrare. Legenda spune că ar fi fost construită din două bucăți uriașe de stejar aduse din Dealul Popii.

Elementul care distinge această biserică de altele din Maramureș este asimetria acoperișului, mai coborât cu circa 1,20 m față de ax în partea nordică pentru a oferi protecție „mesei moșilor” , amenajată pentru pomenirea morților. Numele familiilor cărora le este destinată masa este scrijelit pe perete și ele păstrează tradiția ca în fiecare Joia Mare să aducă bucate pe care le lasă peste noapte pe masă pentru a fi oferite a doua zi, în vinerea Răstignirii Domnului, nevoiașilor.

Alte amănunte interesante sunt terminațiile în cap de cal ale grinzilor care susțin acoperișul. Cele de pe fața sudică reprezintă, potrivit tradiției, cărăuși ai soarelui pe bolta cerească, iar cele din nord, cărăuși ai soarelui pe timp de noapte în împărăția morților. Deasupra pronaosului se ridică turnul-clopotniță, pătrat, iar acoperișul înalt, piramidal, are turnulețe de colț.

Singulară este și fereastra circulară dinspre est a altarului, prin care, în perioada 6-14 august, razele soarelui pătrund şi luminează, timp de 30 de minute, masa Sfântului Altar.

Portalul este decorat cu un motiv bine cunoscut, cel al funiei răsucite, simbol al legăturii dintre pământ și cer, ce se prelungește pe toată latura sudică, fiind întreruptă de un simbol solar ce ilustrează iubirea oamenilor pentru lumină și viață.  

Ca peste tot în bisericile de lemn maramureșene, pronaosul, lipsit de ferestre, era destinat femeilor, în timp ce în naos se așezau la slujbe bărbații. Și tot aici se oficiau căsătoriile, botezurile și slujbele de înmormântare. Candelabrul reprezintă arborele vieții care leagă pământul de cer.

Pictura, bine păstrată, a fost realizată în anul 1785, în timpul domniei împăratului Iosif II, după cum o dovedesc inscripțiile cu caractere chirilice, care precizează că zidul nordic, care înfățișează invazia tătară din 1717, a fost pictat de Radu Munteanu din Ungureni și Niculae Man din satul Poiana Porcului. Programul iconografic se aseamănă, susțin specialiștii, cu cel al bisericii din Desești. Balconul a fost adăugat în 1834, fiind pictat de alți meșteri din Ungureni – Pricop Buda și Ioan Chindriș.

Am fost extrem de impresionată de această bisericuță, poate și pentru că a fost prima din cele patru vizitate. Atmosfera generală de liniște, pace și evlavie pe care o emană mi-a rămas întipărită în memorie și vă recomand să nu o ocoliți dacă veți ajunge în zonă.

Biserica din lemn greco-catolică” Sfinții Apostoli Mihail și Gavriil” din Surdești

A treia zi a circuitului avea să ne poarte pe șosele secundare prin satele maramureșene cele mai autentice, locuri unde tradițiile (colindele de Crăciun, claca ori obiceiurile de nuntă) sunt încă păstrate cu sfințenie în ciuda modernismelor pătrunse în viața de zi cu zi. Aveam să descopăr cât de noi, frumoase și bine îngrijite sunt casele locuitorilor, cât de curate sunt curțile pline cu flori și cât de gospodari sunt maramureșenii.

Satul Surdești, aflat pe DN 184, la circa 20 km de Baia Mare, e atestat documentar din 1411. Am găsit numele său scris în două variante, cu Ș sau cu S, fapt explicabil dacă ne gândim la etimologia sa ca provenind fie de la cuvântul „șură” , fie de la legenda potrivit căreia ar fi fost întemeiat de un oier surd.

Încă de la distanță am zărit biserica, sau mai bine zis turnul care a făcut-o faimoasă. Are 54 m înălțime (de trei ori lungimea bisericii), construcția ridicându-se în total la 72 m spre cer. Este considerată cea mai înaltă biserică de lemn din lume.

Străzile care duc spre biserică sunt înguste, așa că autocarul ne-a lăsat pe marginea șoselei și am pornit la pas spre sfântul lăcaș. Tocmai bine pentru a admira din mers casele localnicilor. La fel ca în Bucovina pe care o vizitasem în urmă cu un an, și aici mulți săteni au fost plecați la muncă în străinătate și cu banii strânși acolo s-au luat la întrecere: care din ei își zidește o casă mai mare.

La intrarea în curtea bisericii am remarcat poarta din lemn în stil maramureșean, o adăugire recentă de la care o potecă urcă în pantă ușoară. Toți ochii s-au îndreptat, atrași ca un magnet, spre turnul clopotniță, flancat în colțuri de alte patru mai mici. Nu numai înălțimea remarcabilă a turlei, ci și proporțiile armonioase ale construcției, decorațiunile exterioare cu brâuri în torsadă și pictura interioară au făcut ca să-și merite titlul de „catedrala bisericilor din lemn” .

A fost ridicată, sub îndrumarea meșterului dulgher Macarie, în jurul anului 1721 de comunitatea greco-catolică din sat, care a reintrat în posesia sa în 1990 (în interior am văzut portretul Papei Francisc). Lemnul este din inimă de stejar și a fost adus din pădurea Calea Morii din satul Cărpiniș.

Este singura biserică din Țara Chioarului cu acoperiș cu streașină dublă, iar balconul suprapus peste pridvor îi conferă o eleganță deosebită.

Spre deosebire de Rogoz, aici am beneficiat de explicațiile unei ghide, pentru care am plătit câte 10 lei fiecare. În interior am admirat pictura realizată spre finele secolului al XVIII-lea de meșteri locali, printre care frații Ștefan și Stan. Influențele baroce, specifice acelor vremuri, se regăsesc atât în scara și  candelabrul sculptate în lemn, cât și în picturile care ilustrează scene biblice: Toma necredinciosul, Judecata de apoi, Sfânta Treime sau Apocalipsa Sfântului Ioan.

Monumentală și totodată rafinată, construită în epoca de apogeu a bisericilor de lemn din Maramureș, biserica din Surdești este o sinteză a arhitecturilor majore din Răsăritul și Apusul Europei, o fuziune originală între fondul bizantin local și formele gotice și baroce occidentale.

Să nu ignorăm însă și un alt aspect, cel al tradițiilor populare: așezați cuminți pe lavițele acoperite de cergi, am ascultat cuvintele ghidei și ne-am uitat în jur nu doar la diversele forme de manifestare a artei religioase, ci și la ștergarele atârnate la icoane și fețele de masă frumos brodate de mâini harnice care știu să împodobească lăcașurile sfinte cu produse ale meșteșugurilor vechi transmise din generație în generație, adăugându-le farmec și valoare.

---

VIZUALIZĂRI: 223 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI