Biblioteca Teleki din Tg.Mures

TIPĂREȘTE

In urma cu doua zile am re-vizitat biblioteca Teleki din Tg. Mures. Gasisem ora intrarii pe Internet, 10 dimineata. La 10 fara un minut eram acolo. Apare un tanar pe-o bicicleta „Se poate vizita biblioteca astazi? Intrarea e gratis, ca de obicei? ” intreb eu. „Da cum sa nu, poftiti, asteptam un grup de elevi de la Liceul de arta si incepem”, imi raspunde ghidul, amabil. „Fotografii, am voie? ”. „Una singura e permisa”, dar am facut vreo 10. Tanarul ghid, dotata cu o cultura impresionanta, cunoscator al limbii romane, maghiare, germane si engleze, a inchis ochii, atunci cand mai faceam cate o fotografie pe ascuns cu telefonul mobil. In final am reusit sa fac vreo 15, dar ar fi vrut sa fac mult mai multe.

Intram cu totii in sala principala a bibliotecii. Ghidul ne pofteste sa luam loc pe jos, pe un covor moale, ca sa ascultam mai bine povestea unui om deosebit. Mai exista in cladirea muzeului Teleki, sub forma de „L”, ce include un intreg colt de cladire si un alt muzeu, cu lucrarile marelui matematician Bolyai Farkas, care impreuna cu Gauss, a pus bazele teoriei neeuclidiene, un pas inainte in evolutia gandirii matematice a omenirii. Bolyai Farkas, a donat intreaga sa opera, muzeului Teleki, intregind astfel mareata colectie de 250.000 de volume a bibliotecii. Bolyai Farkas, ne spune ghidul, este considerat cel mai de seama maghiar al tuturor timpurilor.

Samuel Teleki s-a nascut la Gornesti, (la 15 Km de Tg. Mures, castelul familial din Gornesti poate fii vizitat si azi, va interesati la primarie de „omul cu cheia”) in anul 1736, intr-o bogata familie de nobili maghiari posesori ai mai multor latifundii. Era al 7-lea copil al familiei si nu era privit cu ochi buni de fratii lui mai mari, care, la un moment dat, „trebuiau sa imparta averea familiei, la un numar mai mare de urmasi”.

Muzeul etnografic din urbea mea, afiseaza un interesant poster tematic „Targul de pe Mures de altadata”, cu imaginea centrului sau dintre cele doua razboaie mondiale, adica de prin anii 1930, cand orasul nu numara mai mult de 30.000 de locuitori. Din acel loc ce-l vedeti pe posterul "alb-negru", daca urcati pe strada Bolyai, nimeriti exact la Biblioteca Teleki, care, chiar si in acei ani, era accesibila publicului larg. Nu e mult daca zic, ca din momentul deschiderii sale, in anul 1802, Tg.Muresul, ce avea dreptul legal de a organiza targuri, a devenit nu numai un oras comercial ci si un oras cultural si al tolerantei religioase. Da, in acest oras, s-a dat si un edict prin care se stipula ca fiecare confesiune sau religie, poate sa-si construiasca propriul lacas de cult. Asadar, sa nu va mirati daca in centrul orasului si in imprejurul lui, exista o catedrala ortodoxa, una greco-catolica, una romano-catolica, alta reformat-franciscana (in cetate), un calvinista (unitariana), chiar langa biblioateca Teleki si alta reformata, nu departe de aceasta biblioteca.

Dar sa revenim la familia Teleki

De obicei, ultimul copil este si cel mai dragalas si cel mai adorat de restul familiei. Nu a fost chiar asa in cazul micutului Samuel. El era un singuratic ce simtea ca s-a nascut „cam in plus”. Placerea lui cea mai mare, era lectura. Statea ore intregi in biblioteca familiei si citea. Era un bibliofil. Cand a crescut ceva mai mare, parintii, observandu-i apetitul pentru studierea literelor, s-au gandit sa-l dea la scoli si facultati mai inalte. Dar, in acele vremi, nu era atat de usor. Transilvania, apartinea Imperiului Habsburgic, si orice plecare la studii in strainatate, terbuia sa aiba si girul Vienei, adica al imparatesei Maria Tereza. Samuel a fost inscris la 4 facultati, in Elvetia, Germania si Franta. Acolo a facut cunostiinta pentru intaia data, cu ceea ce pe la noi inca nu exista: cu o biblioteca publica. Acest lucru l-a impresionat si avea sa-i marcheze intreaga existenta. Din acel moment, Samuel, s-a hotarat sa infiinteze o biblioteca in care sa aiba acces orice muritor de rand, si la el acasa, in Ardeal. Dar avea si unele indoieli. Oare, intr-o lume in care majoritatea oamenilor lucrau zi-lumina sau erau analfabeti, ar fi calat cineva pragul bibliotecii sale? In acele vremuri gri, invatatura costa bani multi. Pe la satele din Ardeal se facea un fel de scoala primara de 3 clase, in care erai invatat sa scrii si sa socotesti. Atat. Era suficient. La Hordou, tatal poetului George Cosbuc, desi preot cu o oarecare stare, fu nevoit sa-si vanda o parte din avere, ca sa-l poata trimite pe George la studii, la Nasaud si apoi, la Cluj. Dar pentru acest lucru, ceilalti 13 frati ai sai au fost vaduviti de invatatura, fiind nevoiti sa ramana acasa, la munca campului.

In familia Teleki, banul nu era o problema. Dar in lipsa unei pasiuni, cel mai adesea, acesta, nu valoreaza mai nimic. Pasiunea lui Samuel aparu imediat dupa ce-a intrat in marile biblioteci ale tarilor civilizate. Intre anii 1799 si 1802, el reuseste sa adune 20.000 de volume scrise in cele mai importante limbi de circulatie europeana.

Dupa ce Samuel dobandise o oarecare notorietate culturala si stiintifica, si mai ales dupa ce fu ales cancelar (un fel de prim-ministru) al Transilvaniei, principat in acea vreme, supus marelui Imperiu Austro-ungar, ambitiosul bibliofil isi vede visul cu ochii. In 1802, reuseste sa transporte 30.000 de carti de la Viena, (unde le depozitase), pana la Tg. Mures, in cladirea actuala a bibliotecii, de langa liceul Bolyai. Cum? Sa nu credeti c-a fost usor de adus o asemena "comoara literara”, ce cuprindea „codice” (carti scrie cu mana-manuscrise) sau „incunabule” (65 la numar), (carti scrise inainte de anul 1500), pe un drum lung de 1200 de Km, intr-o vreme in care, transportul pe calea ferata sau pe autostrazi, era doar un vis frumos al omenirii. Colectia a fost trasportata in care trase de boi. Colectia sa initiala avea si carti rare. Doar „Codex aureus” ( Evangheliarul de la Lorsch), valoreaza astazi 200.000 euro. Pentru orice carte de valoare, tanarul Samuel trebuia sa platesca intre cativa boi si 24 de boi (!!) (24 de boi era echivalentul a 12 tractoare din ziua de azi). Cartile bune, mai ales cele „princeps” sau unicatele erau foarte rare si scumpe. La data infiintarii bibliotecii in 1802, (dar constructia si dotarea sa completa a durat 5 ani, intre 1799 si 1804)), aceasta era cea mai mare biblioteca din Europa de Sud-Est.

Tanarul Samuel, era ambitios. Precum un colectionar de masini rare (Ferrari, Porche, Mercedes, Rolls-Royce), care doreste sa aiba si exemplarul „princeps” in colectia sa (adica prima masina fabricata in lume, din acel model), si Samuel cheltuieste averi intregi pentru a avea editii rare sau chiar unicate literare. Tanarul ghid ne prezinta cateva dintre aceste exemplare rare, cum e spre exemplu, copia in gravura a „Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii”, emisa in 1776, si aflata in original la Washington, cartea de capatai a americanilor. In intreaga lume, nu exista la ora actuala decat 16 astfel de gravuri, precum cea din Tg. Mures, care este a doua, in ordine, dupa original. Cartile rare se afla sub vitrine de sticla, iar pozele mele nu ies grozav, luminile din incapere se reflecta in aparat, de peste tot. Dupa anul 1800, Napoleon cucereste Egiptul iar ulterior in Franta apare nebunia „egiptologiei”. Textele ideografice egiptene, chiar daca semnificatia lor nu era inteleasa mai deloc, capata o valoare extraordinara. Privim si noi un exemplar, cumparat de Samuel, inca inainte de a fi descifrate de decriptologul Champollion in Egipt. Cu aceste ciudate texte aduse in Europa, incepe sa fie scrisa istoria Egiptului si incepe si... vanatoarea de comori ascunse prin mormintele faraonilor din Valea Regilor, ce culmineaza cu descoperirea sarcofagului intact a lui Tutankhamon, de catre Howard Carter in 1922.

O alta carte valoroasa este Atlasul (ghid) geografic cu 594 de harti, a lui „Janssonius” in 10 volume (Atlas Major), editat in 1657 la Amsterdam, si reeditat la Brasov la tipografia Honterus, ghid care este stramosul GPS-ului si „Google-map”-ului actual. Un singur volum e greu, greu, sa tot cantareasca vreo 10-12 Kg, pe care, ca explorator trebuia sa-l cari cu tine mereu in spate sau pe-un cal, si sa te orientezi, foaie cu foaie, pe drumul ce doreai sa-l strabati. Iar daca doreai sa faci o calatorie mai lunga, nu-ti ajungea un singur volum ci mai multe, asadar, doar pentru GPS aveai nevoie de-o herghelie intreaga de cai.

In anul 1822, apare si „Descrierea Egiptului”, carte ce-o gasim astazi in biblioteca Samuel Teleki. La sfarsitul secolului XVIII, Napoleon Bonaparte debarca in Egipt, nu cu scopul de a cuceri o noua Cleopatra ci cu cel ascuns de a-l transforma intr-o noua provincie franceza, precum Marocul, Tunisia si Algeria, si de a limita accesul englezilor catre paradisul mirodeniilor, India. Englezii insa, cei mai buni navigatori ai vremii, le scufunda toate cele 200 de vase iar armata sa, dupa un an de izolare, capituleaza in fata britanicilor. Expeditia are insa un alt fel de succes. Napoleon avea o vorba “savantii si magarii (ce transportau alimentele) la mijloc si armata pe margini”, asadar cei 167 de eruditi francezi ce insoteau expeditia au zamislit o lucrare monumentala, “Description de l’Egypte” publicata la ordinele generalului corsican (devenit intre timp imparat) intre anii 1809 si 1821.

Samuel Teleki cumpara si prima carte in limba romana scrisa in 1688 (chiar daca aceasta e scrisa cu litere chirilice, ea poate fi citita in romaneste), „Biblia de la Bucuresti”.

Tot sub sticla se afla si „prima pagina de carte tiparita” la Sibiu (breslele din acest oras erau mai dezvoltate decat cele din Tg. Mures, nu mult timp dupa aparitia tiparului lui Gutemberg) si unul din cele 33 de volume ale Enciclopediei lui Diderot și D'Alambert,

Mai admiram si alte cateva carti mari, greoaie, cu coperti groase, crapate si roase pe la colturi, carti de farmacie sau medicina traditionala, unele copii dupa operele originale ale lui Paracelsus. Intr-o vitrina apare si „Codul civil„ a lui Napoleon ,(poza mea e neclara), cod cu care acesta "a facut ordine" in imperiul sau (de scurta durata), dar care a influentat prin valoare, legislatura multor alte tari, dictand, intre doua batalii, legile respective, in mai multe sali al palatului sau, trecand dintr-o sala intr-alta si continuandu-si mereu ideea de unde a lasat-o. Napoleon avea o memorie fenomenala.

Tot sub sticla, pentru a fi ferite de degradare, se afla si „Descriptio Transilvaniae” sau „Descriptio Valachiae”.

Inca de la infiintarea bibliotecii, Samuel si-a exprimat o dorinta: ca biblioteca sa, sa poata fi folosita de catre oricine „are buletin”, in mod gratuit. Exista numeroase sali de lectura. Cumpararea de carti a continuat si dupa disparitia eruditului bibliofil, incat astazi biblioteca Teleki numara un sfert de milion de volume.

La iesire, fiecare vizitator poate introduce, intr-o urna (prin donatie) o suma de bani, dar nu e obligatoriu.

Biblioteca Teleki se afla pe Str. Bolyai, la nr. 17. Programul de lucru este de luni pana vineri, intre orele 10 si 19,45. iar programul salii de lectura (Mihai Eminescu) este de luni si pana vineri intre 8-13 si 14-19,45. Sambata e inchis.

Pentru mine, care am crescut printre carti, a intra intr-o librarie, anticariat sau biblioteca, e-o incantare. Din pacate, literatura scrisa, azi e in cadere libera, multe librarii si anticariate au disparut, ele fiind inlocuite cu literatura electronica sau cu documentare TV. Sondajele internationale indica faptul ca Romania si Grecia aloca cel mai putin timp lecturii. Tinerii zilelor noastre citesc mai putin. Dar asta nu inseamna ca ei nu-si culeg necesarul de cunostiinte de baza din alte surse, adapatandu-se destul de bine cerintelor cotidiene.

Cine detine azi informatia, detine puterea iar dimpotriva, somnul ratiunii si-al culturii, zamisleste monstri, impiedicand evolutia normala a omenirii. De ce il apreciez eu pe tanarul Samuel? Pentru ca in acele vremuri tulburi ale existentei sale, cand mai toti guvernatorii, monarhii, regii sau imparatii se gandeau la inarmare si la ocuparea de noi teritorii, Samuel, guvernator si el, se gandea la inarmarea culturala a unui popor si la cucerirea de noi teritorii in gandire si cunoastere. Eu cred ca, dupa ce fiecare om a deschis suficiente carti, ajunge sa renunte incet, incet la expresia egoista si atat de incetatenita la noi „Da mie ce-mi iese la afacerea asta” si s-o inlocuiasca cu cea, ceva mai normala si altruista „Dar eu, oare ce pot oferi celor din jurul meu? ”.

Uneori stau si ma intreb, daca nu cumva faptul ca Tg. Muresul este cotat astazi ca un important oras cultural, cu numeroase lacasuri de studii superioare si el isi castiga azi existenta mai ales prin servicii de acest gen oferite populatiei din tara si strainatate, n-a avut ca punct de pornire si aceasta biblioteca a tanarului si ambitiosului Samuel Teleki.

---

VIZUALIZĂRI: 2084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI