Întâiași dată pentru prima oară – Barut Hemera, Side / Manavgat

TIPĂREȘTE

A trecut Crăciunul. A fost în familie. Ne-am adunat toți. Am avut brad. Bradul era frumos. L-am pus pe terasă. Terasa era pătrată. A venit Moșul. Ne-am bucurat mult. N-a fost zăpadă... stați, stați, stați… nu dați, că n-am apucat să-mi pun casca! :D

De fapt, primul lucru era ăsta: Trebuie să mă felicitați! De ce? Pentru că merit!... Serios! Păi cum să nu merit, dacă am ajuns în Turcia for the first time in my life. Nu vă vine să credeți, nu? Nici mie! Chiar și acum când scriu trebuie să mă opresc din când în când și să mă uit pe biletele de avion cu numele noastre, ca să mă conving că n-a fost doar în imaginația mea :)).

Cum de s-a întâmplat? Ne doream să fugim de frigul și umezeala din iarnă - deși s-a dovedit că n-a fost așa nașpa ca în alți ani – și să plecăm pe undeva mai la căldură. Unde să fie? În Egipt? În Tunisia? În Mexic? În Dominicană? ...

-    Nu măi… nu zbor io până acolo! S-a auzit clar un gând în capul meu, apoi a venit și ecoul, spus cu voce tare, de cealaltă jumătate a întregului nostru Yin & Yang 🤭

-    Păi dacă nu zbori până acolo, hai aci la sud est - mai aproape - că tot n-am fost niciodată și în 2 ore suntem deja ajunși! . ... am spus timid, fără prea multă convingere.

-    Adică în Israel? ... dar ce, a venit ordin de mobilizare și io nu știu?

-    Nu dom’ne, nu peste mări și țări… doar peste Marea Neagră și Bulgaria… aci, în Antalya.

-    Așșșaaa, daa! Acolo… mergem! Nu mi-a venit să cred urechilor, ochilor, minții și nici unui organ cu care puteam să percep acceptul ăsta venit așa franc și rapid, când ani de zile n-am fost suficient de persuasivă ca să” am voie” să cumpăr o vacanță la turci… sau măcar un city break la Istanbul!... dar iată că se întâmpla.

-    Yuppiii… mergem la turci! Să nu dea… Alah :D să te răzgândești! Dar dacă tot facem ceva în premieră, nu facem și aroganța aia în care lumea se întoarce la muncă și noi mergem în vacanță!? am plusat eu.

-    Normal că da!... 

Și așa a rămas! Ne-am ținut de cuvânt și imediat după ReBelion (sic!) adică pe 2 ianuarie, am plecat în Antalya, ca să ne întoarcem peste zece zile.

Pentru alegerea resortului, am stors internetul și am căutat chiar pe site-uri mai puțin umblate (unele din Germania, cu gândul că ar trebui să găsesc super-oferte, că sigur-sigur lanțurile hoteliere turcești or avea grijă de diaspora lor :D). Până la urmă m-am întors la Booking pentru că ofertele germane erau la hoteluri care nu-mi plăceau de nicio culoare. 

Pendulam între două zone turistice Alanya și Manavgat-Side, dar am ales-o pe cea din urmă, fiind mai aproape de aeroportul din Antalya, iar câștigător a fost Hotelul Barut Hemera - No. 1, Blv. Mahallesi Süleyman Demirel, din Manavgat/Antalya, Coordonate GPS: 36.788308 N, 31.381190 E - pentru că era mai plin de verdeață și înconjurat de o pădurice de pini, la doar 68 km de aeroport.

Oferta a fost una excelentă, la o treime față de ce am fi primit în plin sezon, astfel că după o reducere de 10% de la Booking, am plătit € 1,361.57 pentru 9 nopți într-un concept Ultra All Inclusive, dar deh… avantajele extra sezonului! 

Drumul a fost cu low cost-ul turcesc, adică Pegasus Airlines, cu zbor direct la dus (1h 45m: București-Antalya) și escală de trei ore în Istanbul - la întors (1h 20 m Antalya–Istanbul și 1h 25 m: Istanbul-București). Orele de plecat și venit au fost foarte convenabile, în jurul prânzului (ambele), care ne-au permis să ajungem la timp pentru un check in fără așteptare îndelungată și check out după micul dejun, luat în tihnă. 

Transferul de la aeroport la hotel cu un taxi privat (oferit de gazda noastră) antamat de acasă, a fost fără nicio sincopă: șoferul ne-a așteptat cu o foaie pe care stătea scris numele nostru cu litere de-o șchioapă, ne-a preluat bagajul, ne-a familiarizat cu interiorul capitonat și confortabil al Mercedesului Benz V-class, ne-a oferit apă, sucuri, wi-fi și dacă voiam, TV încorporat în spatele șoferului :D - adică într-un sistem instalat după scaunele din față, ce făcea ecranul să se ridice dacă apăsam pe un boton. N-am apăsat, că eram prea dornici să privim împrejurimile pe care le vedeam pentru prima dată. 

Livezile de citrice și mulțimea de sere ne-au atras imediat privirile. L-am întrebat pe șofer ce se cultivă în sere și într-o engleză șchiopă, s-a străduit din răsputeri, dragul de el, să ne explice că este vorba despre patru tipuri de fructe cultivate în zonă: banane, ananas, rodii și citrice. Din proprie inițiativă, șoferul a oprit mașina pe marginea drumului (după ce a aflat că suntem pentru prima dată în Turcia – ce-o fi fost în capul lui 😊) și ne-a cumpărat o pungă de mandarine dulci și aromate din care am mâncat aproape tot sejurul :); ei bine, n-a fost gratis, că și noi am suplimentat tipsul din cutiuța așezată pe bancheta din fața noastră… dar gestul, a contat!  

Un alt element de noutate și chiar amuzant (pentru mine) a fost să văd pe blocuri și blocușoare rezervoarele de apă (cred) ca niște bigudiuri supradimensionate, care se încălzeau la soare. Amuzant mi s-a părut și indicatorul rutier STOP (alb pe fond roșu) care pe limba turcă este DUR. Oare care o fi originea acestui cuvânt? Mi-am și imaginat cum striga Baiazid, strunindu-și armăsarul, la ienicerii și spahii prinși în mlaștina în care i-a atras Mircea cel Bătrân în drumul spre Rovine :

-    Dur! Dur! Dur!... însă soldații îi răspundeau înapoi 

-    Nu e dur, Slăvite Sultan! Că e Moale rău! ...

Amestecul de hoteluri de toate arhitecturile, blocuri de locuințe, magazine de mâncare, prăvălii de haine și alte acareturi, cu terenurile-pârloagă presărate printre ele, făceau peisajul unic în felul lui.

În fine, am ajuns în bună regulă la destinație, resortul nostru ne aștepta spălat de o ploaie torențială ce se terminase abia când ne-am apropiat de intrarea pe domeniul Barut Hemera, iar șoferul a predat ștafeta (bagajele noastre) personalului hotelului, în fața intrării de la recepție. 

Check in şi check out - Formalitățile de cazare au decurs neașteptat de rapid, că nici de băutura de la bar pe care am fi putut s-o comandăm n-am avut timp; un tânăr din staff ne-a înmânat cartelele de acces în schimbul unui formular completat de noi și ne-a trimis la cameră. Nu am avut brățări de recunoaștere, ca în alte resorturi. 

Două hostesse blondine ca din revistă ne-au arătat direcția, apoi lăsați de capul nostru am bengănim pe holul întortocheat care vira când stânga, când dreapta sau era conectat direct cu exteriorul – parcă era metroul care iese la suprafață. Noroc cu tânărul belly boy care ne-a ajuns din urmă cărând trolerele noastre, că trebuia să mai urcăm un etaj (și am mers împreună cu liftul, deși se putea și pe scări), apoi ne-a condus până în mijlocul camerei și ne-a introdus în atmosferă.

La plecare, după micul dejun am predat cartelele și asta a fost! Am așteptat la barul de lângă recepție taxiul comandat contra sumei aproximative de €30, care de data asta nu era inclusă în prețul vacanței.

Camera Deluxe 1504 mare cât 34 mp plus balcon și vedere la grădină și piscine, pe care am ales-o în mod deliberat în detrimenul uneia cu vedere parțială la mare, s-a dovedit o alegere inspirată rău! :) Acest hotel este destul de scund, corpurile de clădiri din care este format nu depășesc 2-3 etaje, așa încât conceptul” cu vedere parțială la mare” ar trebui schimbat într-unul gen” cu vedere uimitoare la mare” că vei fi surprins dacă poți să zărești un pic marea printre palmierii și pinii înalți din jurul și din interiorul resorului, oricum mai retras de la malul mării. După ce am fost musafirul acestui rezort, am rămas la convingerea că nu merită să plătești în plus pentru vederea parțială la mare.   

Aranjamentul cazării noastre era unul clasic, cu un hol îngust și baia, apoi camera pătrățoasă pe partea dreaptă, în care am avut plăcuta surpriză să fie un pat matrimonial și altul de o persoană. 

Acareturile de mobilier care completează camera, le puteți vedea și voi prin poze. Culorile erau calde, plăcute, de lemn natur, galben-pai, bej, cafea-cu-lapte, decorurile asortate și tablourile cu picturi naive în acuarelă.

Perdeaua era dublată de draperie black-out, iar ieșirea pe balcon se făcea glisând ușa către dreapta. Aerul condiționat funcționa dacă țineai această ușă închisă. Noi nu l-am folosit nici pe rece nici pe cald, deși seara se făcea destul de răcoare, dar nouă ne place așa… să ne ținem mai fragezi 😊.

Ne-au plăcut toate sursele de iluminat, care erau sub formă de veioze și spoturi, dar nu și led-urile verzi și albastre care licăreau toată noaptea. A doua zi mi-am lăsat și eu amprenta în design-ul camerei și am lipit leucoplast peste toate aceste luminițe care te făceau la cap, mai ales senzorul anti-fum din tavan, care clipocea ca semnalizarea unui boeing 737 :):).

Ce n-am avut – 2 noptiere! Ghiciți a cui a fost partea cu unica noptiera din cameră? 

Salteaua a fost confortabilă, lenjeria albă și de bună calitate. Pernele au fost comme ci comme ça de tari/moi, dar cât să contribuie la un somn bun. 

În dulăpiorul cu două uși din fața patului erau minibarul și safe-ul. Deasupra, aveam kit-ul pentru cafea/ceai. Espressorul era Nespresso dar capsulele de cafea, Segafredo… însă au mers bine împreună.

Balconul suficient de mare, fără vedere la vecini, dădea spre grădină și spre piscinele care se zăreau printre crengile unui pin. Cred că vara ar fi plăcut să savurezi o băutură rece la umbra lui. Masa rotundă și scaunele de terasă ne-au fost utile, mai ales că în câteva dimineți am sărit micul dejun, dar nu și cafeau aromată pe care” o descântam” stând pe balcon, într-o ținută nepretențioasă. Excepție am făcut doar în zilele în care nu știu cine a comandat ploaie 😊 și temperaturile au scăzut pe la 15-16 grade Celsius – nu prea ne-a mai venit să ne expunem fizicul pe balcon.  

Baia destul de micuță, dar cu de toate. Cum deschideai ușa, dădeai cu ochii de lavoar și oglinda de deasupra, fix opusă celei de pe hol, că dacă te interpuneai între ele puteai să observi efectul de reflexie infinită. Vasul de toaletă era înghesuit pe stânga după ușă, cu dușul aferent montat alături, suportul de prosoape deasupra, dușul de tip walk-in pe dreapta, despărțit de restul băii cu perete și ușă de sticlă. Consumabilele au fost mai mult decât îndestulătoare, toate de proveninență turcească, fiind în doze mari cu dispenser. A existat și cutie cu șervețele fine pentru demachiat și oglindă cu lupă și feon ascuns într-un săculeț, sub lavoar.

Prosoapele de toate mărimile erau albe dar un pic cam subțirele, mai ales cele mari pentru corp. Deși neajunsul era că baia nu dispunea de calorifer și nici de fereastră, astfel că aerisirea se făcea mai greu, iar lucrurile lăsate în baie nu se uscau sau din contră, deveneau jilave, au fost zile în care am sărit peste schimbarea prosoapelor.

Prin dulapurile de pe hol, încastrate de-o parte și de alta a ușii de la baie, am dat de halate, papucii de unică folosință și burețelul de lustruit pantofii.

Curăţenia se făcea zilnic dimineața, însă puteai să refuzi prin apăsarea unui” întrerupător” din cameră, care activa ledul roșu plasat în exterior, lângă ușa camerei. Dar și vice-versa - puteai să soliciți în mod expres curățenia mai după prânz dacă întârziai în pat, iar atunci activai ledul verde. Tot la fel, zilnic, se reumplea minibarul sau se schimba lenjeria, dar cartonașul găsit pe pat la sosire ne-a anunțat despre campania ecologică pentru care pleda hotelul. Prin faptul că în vreo 2 zile am uitat cu desăvârșire să dezactivăm ledul roșu la plecarea din cameră, se cheamă că am contribuit și noi la campanie. 😊

Câteva inconveniente au fost — (i) faptul că pardoseala din holul camerei și de pe culoare era din gresie/ceramică/piatră; (ii) ușa camereai nu era suficient de izolată, existând un spațiu de aproximativ un centimetru în partea de jos; (iii) ușile dulapurilor nu aveau amortizor, astfel că se trânteau cu zgomot la închidere - le auzeai din camerele alăturate; (iv) room service-ul se făcea cu cărucioare zdrăngănitoare în care vibra toată vesela și tacâmurile uzitate. Toate acestea făceau ca hotelul să fie zgomotos încă de la primele ore ale dimineții - când se trânteau ușile și copiii făceau întrecere pe holuri chiuind și îmbâncindu-se sau seara, târziu - când turiștii bine-dispuși și cu chef de vorbă se întorceau în camere ori aveau poftă să comande la room service.  

Distracție și relaxare în resort

Barut Hemera este conceput pentru familii, astfel că pentru copiii există mai multe locuri de joacă dar și Clubul Bary Star, îngrădit și colorat, unde pot lua parte la tot felul de activități supravegheate, în aer liber sau în interior. Într-un capăt al piscinei principale exterioare există și un mic tobogan la care, cu siguranță, vara este mare îmbulzeală. 

Există mai multe piscine exterioare dar și una interioară, în care apa era încălzită, însă destul de micuță. Doar un perete de oglindă îți dă iluzia că ar fi mai mare. Oricum acolo nu prea am văzut adulți - mai mult copii și adolescenți. În această perioadă, programul la interior era zilnic 07:00 – 19:00.

Centrul SPA era deschis zilnic (09 :00 – 19 :30) și évident, trebuia să-ți faci rezervare atât pentru tratamente, cât și pentru Hammam.

Într-un alt corp de clădire exista o sală de fitness cu ieșire în aer liber, dotată cu aparate și în interior și în exterior, o sală de jocuri, masă de ping-pong, o masă de biliard, darts, un club de noapte.

Pentru cei doritori de sport și în vacanțe, exista teren de tenis, iar pentru divertisment în aer liber, pe timp frumos se organizau concursuri de tir sau tras cu arcul, sub îndrumarea și supravegherea personalului din acea zonă.

La barul de la piscina principală, în serile în care nu a plouat s-au organizau petreceri cu formație live; în serile în care n-am fost” sufletul petrecerii” , am preferat să ascultăm muzica stând pe balcon sau sunetul mării în plimbările lungi de pe faleza luminată ca ziua.

Plaja este amenajată și îngrijită, cu nisip fin. Părea să fie intrare lină în apă, dar n-am experimentat pe propria-mi piele. În primele zile ale vacanței noastre am avut parte de soare și temperaturi de 18-20 de grade, iar plaja a fost un loc foarte căutat. Șezlongurile din lemn și saltelele grosuțe, foarte confortabile, împerecheate cu umbrelele de soare, erau oferite gratuit, evident! Prosoapele de plajă din sacoșa-cadou primită la momentul sosirii, se schimbă la cerere (pe baza de cartela de acces în cameră), după cum era specificat în materialul informativ. La noi n-a fost cazul, pentru cele câteva ore din două zile de stat la plajă, dar fără inmuiere. 😊 Pentru turiștii ignoranți, sunt atenționări exprese de a nu folosi la plajă prosoapele albe de baie, pentru a evita murdărirea și pătarea cu creme sau loțiuni.  

Chiar și în zilele ploioase în care am mers la marea înfuriată, erau lucrători care adunau algele aduse la mal și greblau nisipul. Presupun că în sezon se face lucrul ăsta în fiecare dimineață.

Gastronomia turcească este recunoscută ca fiind una excepțională și binenînțeles că nu ne-a dezamăgit nici pe noi. Nu suntem adepții vacanțelor all-inclusive și rar ajungem să achiziționăm astfel de pachete, dovadă că aceasta a fost a treia oară în viața noastră. Ne-am obișnuit greu cu regimul de masă sau mai bine zis l-am obișnuit pe el cu noi. Am plecat atât de obosiți în această vacanță, încât sigurul nostru obiectiv a fost odihna, așa că mai mult am dormit decât am mâncat. 😊

Primele două zile n-am reușit să ajungem la micul dejun, următoarele am început să sărim ba peste prânz, ba peste cină, dar de fiecare dată când ajungeam la masă eram uimiți de inventivitatea bucătarilor turci.

Restaurantele & barurile din Resort 

1 restaurant deschis permanent, cu masă bufet și program pentru mesele principale – Hemera, 

2 restaurante à la carte care erau deschise în această perioadă (Akdeniz - bucătărie franceză, italienă și turcească și Sandal Sea Food - meniuri cu fructe de mare) ambele deschise între 18:30 – 21 :00

4 restaurante à la carte deschise exclusiv în perioada de vară și cu program variat, pentru cină sau prânz (Restaurantul Olive - specific italian, Restaurantul Sofra gourme – specific turcesc, Meltem Burger House – se înțelege ce oferă și Restaurantul Mizuhi Sushi – specific asiatic)

1 patiserie - Hanimeli cu gustări, înghețate, cafele, ceaiuri (deschisă 10:00 – 17 :30) 

5 baruri diferite - de la hol până la plajă - care oferă o gamă extrem de variată de băuturi alcoolice și non-alcoolice. Dacă vrei, poți să” fii mut” de dimineață până seara și de seara până dimineața. Persoanele de față se exclud! :D 

Restaurantele à la carte se puteau rezerva câte o singură dată într-un sejur de până la 7 zile și suplimentar în sejururi mai lungi de atât. Noi am făcut doar o singură rezervare, la Sandal Sea Food Restaurant. În rest, am abuzat doar la restaurantul principal.

Hemera - restaurantul principal - ni s-a părut mai mult decât suficient. Poate alții ar fi considerat că meniul era repetitiv, dar pentru faptul că oferta era atât de bogată încât nu puteai să guști la fiecare masă din toate, aveai mereu ceva nou de încercat. 

Micul dejun era extrem de bogat și găseai tot timpul ouă în multe feluri, brânzeturi, salate, iaurturi, aperitive calde, gogoși, clătite (inclusive americane), fructe, sucuri, ceai, cafea, airan și produse dulci de patiserie sau cofetărie. Mezelurile nu prea ne-au dat pe spate, dar am înțeles că turcii nu excelează la acest capitol.

La prânz erau întotdeauna 2 supe, mai multe feluri de cărnuri gătite diferit, pește, paste, garnituri de orezuri și cus-cus, salate diverse, murături, munți de măsline, același tip de legumă gătită în mai multe feluri - dovleceii și vinetele erau absolut delicioase – pide ușor crocante pe margini, cu gust divin, pâine cu tot felul de semințe și evident, dulciuri nenumărate, de le uitai șirul – numai baclavale am mâncat de vreo cinci-șase feluri.

Cina era un soi de repetiție a prânzului, dar oarecum schimbat. Atunci schimbam și noi băuturile – în loc de ceai, cafea sau airan, treceam la vin 😊 sau cîte un digestiv.

Bucătarii se întreceau în gusturi și arome care mai de care mai apetisante, pentru cele mai exigente papile, dar apogeul l-au atins pe data de 07 ianuarie, când oaspeții ruși ai resortului au sărbătorit Crăciunul pe rit vechi. Maeștrii artei gastronomice au creat adevărate capodopere culinare și le-au expus într-un mare fel. Trebuie să vă uitați la poze dacă vreți să vedeți festinul - de-a dreptul spectaculos.

La barul din hol, aflat în prelungirea recepției, sau la cele exterioare de la piscină și de la plajă, am băut cafele, ceaiuri, cocktail-uri și brandy. Băuturile spirtoase erau și din import, dar vinurile erau de obicei din producția locală. Singura dată în care am băut un vin rose de import – italian - a fost la restaurantul à la carte la care ne-am făcut rezervare.

Vremea a fost plăcută în primele zile, cu soare, apoi cu soare și ceva nori, dar temperaturile s-au menținut la 18-20 de grade C, numai bune de plimbare și uneori de baie în mare – pentru cei mai curajoși, not for us. În ultima parte a sejurului ploile s-au lungit, astfel că în două dintre zile a turnat încontinuu. Da, perioada aceasta din an este una umedă în Antalya, dar noi ne-am asumat acest lucru. Obiectivul nostru era odihna și relaxarea… și cînd poți să dormi mai bine, dacă nu atunci când plouă cu găleata?? 😊. 

Concluzia - pentru noi a fost o vacanță reușită în acest resort în care ne-am simțit excelent. Personalul amabil, binevoitor, mereu zâmbitor și discret te face să ai mereu o dispoziție bună, iar în vacanță, asta este ceea ce contează.  

Voi decideți dacă vreți să mergeți la Barut Hemera!

---

VIZUALIZĂRI: 1417 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI