Răsfăț și relaxare într-un decor de excepție

TIPĂREȘTE

În Lanzarote se găsesc cazări pentru orice buzunar, de la studiouri și apartamente unde te poți gospodări singur până la resorturi de lux. De obicei noi mergem pe linia „nici prea-prea, nici foarte-foarte” , însă de data asta am vrut ceva peste medie. 

Una sau mai multe cazări? Păi aș zice că una e ok, insula nu-i foarte mare și într-o săptămână, cât am ales să stăm, am bătut-o cu succes în toate direcțiile (cred că a fost singura dată când chiar am acoperit toate obiectivele turistice pe care le aveam în plan 😊). 

Și unde să fie asta? Mă rog, depinde de pretenții și doleanțe. Spre deosebire de Tenerife și Gran Canaria, Lanzarote nu prea are munți, e o suprafață aridă, aproximativ plană, din care țâșnesc multe-multe conuri vulcanice, individuale sau grupate. Are destule aglomerări urbane, mai mici sau mai mari, atât pe țărmuri (în special în sud și-n est), cât și în interiorul insulei. Cu o mai puternică tușă turistică, de la nord spre sud, ar fi: Costa Teguise, Arrecife (capitala), Puerto del Carmen și Playa Blanca. Către ele mi-am îndreptat și eu atenția, în mod deosebit, atunci când am căutat cazare. Dacă ar fi să mai aleg o dată, ar fi Playa Blanca, pentru apropierea de cele mai frumoase plaje de pe insulă. 

Doar că mi se pusese pata pe o locație despre care citisem într-un blog, un hotel din Costa Teguise și, chiar dacă am examinat cu atenție numeroase alte variante, până la urmă el a rămas: Barcelo Teguise Beach Adults Only (recunosc că ultimele 2 cuvinte au cântărit destul de greu 😊). Este un hotel de 4* situat pe faleză (plină de baruri și restaurante), aproape de Playa de las Cucharas, principala plajă a stațiunii. Rezervarea am făcut-o pe booking, deși poate aș fi scutit câțiva bănuți dacă aș fi cumpărat direct de pe site; nu mulți. 

Ce am remarcat în timp ce studiam oferta: în Lanzarote, la majoritatea hotelurilor mari diferența de preț între mic dejun inclus, demipensiune sau all inclusive era extrem de mică! Pentru noi ar fi fost de ajuns micul dejun, dar pentru 5 euro/persoană în plus puteam avea acces la minunatul bufet de seară despre care citeam prin comentarii! All-inclusive e totuși prea mult pentru noi, varianta cu demipensiune chiar mă tenta, deși mă temeam un pic că nu ni se potrivește, noi în vacanțe având alt ritm al meselor: mâncăm bine dimineața și pe urmă încă o dată pe la 4-5 după-amiaza. În fine, am zis să vedem cum o fi și am rezervat așa. 

Hotelul are camere cu vedere la mare, la grădină sau la piscină, iar unele dispun de jacuzzi, pe terasă sau în cameră. Desigur, prețurile sunt sensibil diferite. Cu gândul la Casa Fimaira de astă vară, din Ano Syros, unde ne-am răsfățat în fiecare seară într-un jacuzzi perfect încălzit, am optat pentru cea mai bengoasă variantă: cameră dublă/twin Deluxe cu cadă spa și vedere la mare. În varianta cu demipensiune, aceasta a costat 2002 euro pentru 7 nopți. Mult-puțin, nu comentez. Am garantat cu cardul rezervarea, am avut drept de anulare parțial gratuită (s-ar fi încasat prețul pentru o noapte în caz de neprezentare) până cu 2 zile înainte, însă plata am făcut-o la check in.

După ce am aterizat, ne-am preluat mașina închiriată (recomand încă o dată compania locală Cicar; 215 euro/7 zile, nu se reține nicio garanție) și până la hotel am făcut 15-20 de minute. Am ajuns în jurul prânzului, cazarea începând oficial cu ora 15. Citisem deja că hotelul nu deține parcare proprie (probabil singura sa hibă 😊), dar citisem și că sunt sumedenie de locuri de parcare prin preajmă. Acuma... ca să fiu obiectivă, sunt, așa e. Este o parcare mică chiar în piațeta din fața intrării, mai e una mult mai mare la vreo sută de metri spre capătul peninsulei, se poate parca și pe marginea străduțelor vecine. Dar nu pot să spun că am găsit ușor loc de parcare întotdeauna și gândiți-vă că ne aflam abia în luna februarie! În fine, ne-am asumat chestia asta și ne-am descurcat în final.

Hotelul nostru face parte din grupul Barcelo, o prosperă afacere de familie fondată în 1931, inițial având ca obiect de activitate transportul de bunuri, mult mai târziu „virând” pe terenul turismului. În prezent, sub această siglă funcționează peste 100 de hoteluri de 4 și 5 stele pe întreg teritoriul Peninsulei Iberice, în Insulele Canare, dar și pe alte meridiane ale globului, oferind servicii de top și experiențe memorabile. Personal, am mai stat la un Barcelo în Barcelona, v-am povestit cu entuziasm la momentul respectiv, pentru că m-a impresionat cu adevărat. 

Barcelo Teguise Beach nu-i un hotel uriaș (n-am găsit pe nicăieri suprafața totală a complexului, apreciez cam 1 ha), ci mai degrabă genul micuț și intim. Este compus din mai multe corpuri de clădire cu 3 niveluri dispuse într-un careu aproximativ, închizând între ele 2 curți interioare, dintre care cea mare găzduiește piscina principală. Arhitectura este tipic locală, zidurile de un alb orbitor contrastând cu verdele balcoanelor canareze, iar spațiile verzi și florile multicolore completează în mod inspirat decorul, oriîncotro ai privi. Facilități: încă o piscină mai mică, infinity, plasată pe o mică terasă cu vedere la mare, 2 restaurante (Atlantic și Champs), 2 baruri (Breeze, deservind cele 2 piscine și B-Lounge în lobby), un compartiment wellness (cu saună, baie de aburi, duș aromatic, camere de masaj), o modernă sală de sport și săli de conferință.

Deci am ajuns un pic înaintea prânzului, un moment departe de a fi ideal, căci prioritate aveau cei ce doreau să se decazeze. Ne-am așteptat totuși cuminți rândul. Am fost întâmpinați cu un zâmbet și cu o băutură de bun-venit și ni s-a alocat camera, care desigur că nu era încă pregătită pentru a ne primi. Am solicitat să lăsăm bagajele în spațiul special destinat, am lăsat și un număr de telefon, tânărul recepționer promițând că ne va suna când se va termina curățenia în cameră. Am pornit să inspectăm împrejurimile, am mâncat de prânz, ne-am plimbat până la capătul plajei și înapoi, am zăcut un pic pe șezlonguri, întâi lângă piscina mică, pe urmă lângă cealaltă și, ora 15 venind și văzând noi că n-am primit niciun apel, ne-am mobilizat spre recepție. Într-adevăr, camera tocmai ce era gata! 😊 Am pornit s-o preluăm însoțiți de bellboy și de căruciorul său special de cărat bagaje.

Am primit camera 1054, în corpul D. Prima dată m-am bosumflat un pic – era la parter, de fapt chiar un nivel mai jos decât cel al piscinei (speram să fie la etaj) și avea cada spa în cameră (speram să fie pe terasă). Totuși, am stat un pic și-am analizat; primisem fix ce rezervasem, n-aveam niciun argument să încerc s-o schimb și până la urmă avea să se dovedească a fi perfect așa (voi dezvolta). Deci ne-am instalat în cea mai mare viteză, să mai prindem ultimele raze de soare la piscină 😊.

Camera se desfășoară pe lungime: întâi holul, facilitățile de baie în dreapta, pe urmă dormitorul. Din dormitor, în stânga, se iese pe terasa uriașă în formă de L. Mă îndoiesc că toate spațiile de cazare sunt compartimentate la fel, al nostru așa era, aflându-se chiar în capătul dinspre ocean al clădirii D, perpendiculară pe linia țărmului. 

Să le luăm pe rând. Am avut un pat dublu matrimonial, dotat cu toate cele, de calitate impecabilă: saltea groasă nici prea moale, nici prea tare, lenjerie din bumbac satinat, câte 3 perne de căciulă, pilotă ușoară. Noptiere de-o parte și de alta, veioze, prize și întrerupătoare. În colț, o măsuță și un scaun, pe măsuță kit-ul pentru preparat ceai/cafea. Tv-ul pe peretele îngust din fața patului, între ușa de la balcon și una din ferestre. Cada spa aproximativ în mijlocul camerei 😊, între pat și zona de baie.

Zona de baie este una dintre cele mai atipice pe care le-am întâlnit, în sensul că toate elementele sunt dispuse în incinte separate. De fapt, chiuveta se află pe hol, inclusă într-un corp de mobilier ce conține și răcitorul; dușul separat, toaleta separat, „peste drum” . Probabil din rațiuni igienice. La început te gândești că-ți va fi un pic peste mână, dar te obișnuiești repede. În plus, cabina de duș are peretele dinspre dormitor din sticlă – opacă jos, transparentă sus. Nu comentez, doar menționez.

Drept facilități și consumabile – absolut de toate. Flacoane cu săpun lichid și loțiune pentru mâini lângă chiuvetă, gel de duș/șampon și balsam de păr în cabina de duș. Pachețele cu tot felul de chestii: căști pentru păr, kit de bărbierit, periuțe de dinți și pastă, kit de cusut, inclusiv sare de baie (pentru jacuzzi). Prosoape în toate dimensiunile, inclusiv de picioare (ăsta se schimba zilnic, restul la cerere, nu mai târziu de 3 zile). Hârtie igienică de calitate și în cantități suficiente. Halate de baie, desigur. 

În răcitor am găsit lichide și solide, nu ne-am apropiat de ele, că nu ne-au trebuit, însă am remarcat prețurile rezonabile. Zilnic primeam on the house câte 2 recipiente cu apă de băut.

Pe hol se află un dulap încastrat, compartimentat cu sertare și zonă pentru umerașe. Pentru doritori, înăuntru se găsesc facilități pentru călcat rufe și un seif. 

Aspect general – simplu, aerisit, luminos. Mobilier de culoare albă, genul basic. Pereți văruiți în alb, un tapet floral în culori neutre în zona patului, asortat cu draperiile. Ferestre „de sus până jos” pe 2 din laturile camerei. Gresie gri-închis pe toată suprafața, ușor de întreținut. Aerul condiționat l-am folosit extrem de puțin și e din cel silențios.

Terasa este dotată cu o masă, 2 scaune și 2 șezlonguri. Era și un mic uscător de rufe pliabil, fixat în perete, l-am descoperit la a doua inspecție abia 😊. Vederea era splendidă, păcat că n-am prea avut parte de ea atât cât am visat! De ce? Păi din cauza vântului care nu ne-a prea slăbit și care făcea ca percepția temperaturii exterioare să scadă simțitor. Asta în februarie, nu știu cum o fi în iulie... De aceea spun că nu ne-ar fi ajutat la nimic să avem cada spa pe terasă, nu cred că am fi făcut prea mulți purici cu ea. Nici în cameră c-am avut-o n-am făcut, vă zic drept. Tati a încercat-o într-o seară, s-a făcut o abureală de nedescris, a trebuit să deschidem ușa terasei, lăsând vântul ăla nebun să învârtejească toate cele. Eu n-am îndrăznit să-mi părăsesc cuibușorul călduț de sub pilotă. Deci cu cada spa – trebuie să mărturisesc – nu ne-a prea ieșit de data asta. Cu vederea la mare – parțial. Am prins o seară mai liniștită și am stat mai mult la un fistic prăjit și o berulă pe terasă, altădată am avut parte de ceva nori rozalii de apus și de vreo câteva răsărituri drăguțe. Șezlongurile nici nu le-am atins. 

Restaurante și baruri

Atât micul dejun, cât și cina se servesc în regim de bufet la Restaurantul Atlantic (celălalt e mai mult un pub ceva mai scorțos, cu tematică sportivă; de câte ori am trecut, rula un meci de fotbal pe un ecran uriaș). 

Desigur, se cerea un oarece grad de decență vestimentară și trebuia să aștepți cuminte ca tânăra angajată să te caute pe listă și să-ți permită intrarea, iar seara, când era ceva mai aglomerat, erai îndrumat spre una din mesele libere de un alt angajat. Ca structură, zona centrală este destinată bufetului, iar în stânga și în dreapta sunt sălile de mese, plus o terasă exterioară (preferata noastră în diminețile nevântoase). Mai erau și prin părți „insule” de bufet, de exemplu secțiunea de mâncare asiatică (pe care am descoperit-o abia în a treia seară) se afla în dreapta, iar zona de sucuri naturale (dimineața) și de „seară tematică” (la cină) se găsea în stânga. 

Ce să zic, am mai fost noi – sporadic – pe la all inclusive, dar asemenea varietate și abundență rar am întâlnit! Absolut tot ce-ți trecea prin cap: tot felul de brânzeturi, mezeluri și alte aperitive, fructe și legume (întregi sau combinate în diverse salate), măsline de nu știu câte tipuri, supe, chestii gătite (între care nelipsita paella; cu pește și fructe de mare într-o seară, cu carne de pui în alta etc), pâinici pentru toate gusturile etc, etc. Erau, desigur, și preparate la grătar, printre cele mai apreciate, se făceau sub ochii tăi; în fiecare seară altele, câte 2-3 feluri de carne și 2-3 de pește. Garnituri de care dorea fiecare: cartofi gătiți în fel și chip, orez, legume etc. La capitolul dulciuri – ohoho! – pur și simplu nu știai ce să alegi. Torturi, prăjituri cu cremă, pandișpanuri, înghețată; care mai de care. Îmi amintesc (salivând) de un fel de negresă raw-vegană cu semințe și fructe uscate, dar și de delicioasa înghețată (erau 5-6 arome care se schimbau zilnic). Deasemenea, nu ne-au lipsit de la niciun mic dejun următoarele: paharul cu fresh de portocale, cel cu prosecco și câte un cappuccino aromat și tare. Nu pot să zic că m-a dat pe spate absolut tot ce am gustat, dar varietatea era atât de mare, încât chiar nici nu conta dacă nu-ți plăcea ceva; pur și simplu încercai altceva.

Băuturile erau contracost, n-a fost nicio surpriză, scria clar în condițiile rezervării. Inclusiv apa. (Doar la micul dejun erau gratuite). O armată de ospătari deserveau mâncătoria, nici nu te așezai bine la masă, că apărea unul să te întrebe ce dorești să bei. Sigur, nu te obliga nimeni să iei ceva, dar era cam de porc să zici că nimic. Așa că ne-am delectat fie cu câte o bere mică, fie cu un pahar de vin. Semnai un bonuleț și consumația era pusă „pe cameră” , urmând a o achita la final. (La fel consumația de la bar, unde în fiecare seară venea un tip și cânta piese clasice, acompaniat de chitară; ne-am dus și noi într-o zi, s-o bifăm și pe-asta.) La decazare s-au adunat vreo 80 și ceva de euroi.

Piscine

Am amintit deja, sunt două. Una mai mare – luuungă de vreo 50 m, lată de vreo 5-6, cu mai multe zone laterale pe unde se poate coborî, cu niște „paturi” imersate și o drăguță cascadă într-un capăt. De-o parte și de alta sunt înșirate șezlonguri și umbrele, cam puține pentru capacitatea hotelului, după părerea mea. Acum, în februarie, bătaia era pe cele mai însorite, rar am zărit umbrelele deschise. Deși majoritatea oaspeților erau pensionari din țările vest-europene, să nu credeți că nu se practică și la Barcelo Teguise Beach rezervarea șezlongului cu prosopul. Ba da, și încă la greu. 

Pe noi nu ne-au prea interesat aceste frivolități, oricum eram mai toată ziua plecați. Am stat la piscină doar în prima zi vreo oră și ceva, după ce ne-am cazat. Pe booking scria că apa piscinelor ar fi trebuit să fie încălzită, însă sunt convinsă că singura sursă de căldură erau razele soarelui. Totuși, mi-am făcut curaj și am intrat (pe Tati n-am reușit să-l conving). Brrr... Recișoară, însă dacă am înotat a mers, m-am obișnuit. 

Cealaltă piscină, de aceeași formă, dar mult mai mică, este amplasată pe o terasă cu vedere la mare. Și aici sunt șezlonguri, dar locul e mai vântos decât celălalt, din cauza expunerii. Am zărit câteva „paturi” , într-o după-amiază, în trecere am zărit și ceva bulbuceală, deci e piscină cu jacuzzi, 2 în 1. N-am văzut pe nimeni să se imerseze, bănuiesc că apa era la fel de „încălzită” precum în cealaltă.

Odată cu cardurile magnetice pentru cameră am primit și câte un card cu care puteam împrumuta prosoape la piscină. Era un nene ce se ocupa de acest aspect, lucra în program fix, ceva gen 9-17 (sau pe-acolo). La plecare le lăsai într-un recipient special.

Breeze este pool-barul și deservește ambele piscine, având ieșiri în ambele direcții. Nu prea am beneficiat de serviciile lui din motive evidente, că n-am prea stat prin zonă.

Am pomenit și alte facilități (sală de gym, wellness etc) pe care deasemenea le-am neglijat. Am uitat să zic că hotelul are și serviciu de închiriat biciclete.

Împrejurimi

Hotelul nu are plajă privată.

Deși intrarea principală este pe partea opusă mării, se poate ajunge ușor pe faleză străbătând curtea interioară, coborând un nivel până la Restaurantul Champs și ieșind prin sau pe lângă acesta. Pe faleză se înșiră baruri și cârciumi ca mărgelele pe ață, de toate pentru toți. Sunt și vreo 2-3 magazinașe, mai mult cu suveniruri. Pentru oarece cumpărături, hotelul este „încadrat” de 2 Spar-uri, fiecare la distanță de maxim 200 m.

Plaja Las Cucharas, nisipoasă, se întinde pe întreg arcul golfului, fiind „dublată” de o zonă verde cu flori și palmieri, frumos îngrijită. Sunt porțiuni cu șezlonguri, dar în majoritate este liberă. Singura noastră interacțiune cu ea a fost că am pozat-o și am admirat-o, altfel vântul cvasipermanent nu ne-a inspirat în acest sens; în plus, erau valuri măricele, iar apa cu siguranță era rece. Oricum, n-am văzut pe nimeni îmbăindu-se în Costa Teguise în februarie!

În partea opusă a micii peninsule mai e Playa del Jabillo, mult mai mică și mi-a făcut impresia că deservește Hotel Grand Teguise Playa. Am văzut și un centru de scufundări în imediata apropiere, aviz amatorilor.

Per total, a fost o ședere foarte plăcută la Barcelo Teguise Beach, iar chestia asta cu adults only ne-a plăcut cel mai tare, chiar ne-a dat un pic de dependență, dacă mă gândesc bine 😋. M-aș întoarce fără nicio reținere în orice hotel al lanțului Barcelo și probabil că o voi face din moment ce deja am primit oarece beneficii virtuale, ca „oaspete fidel” 😊. La Barcelo Teguise, în mod specific, probabil că nu – v-am zis, aș alege extrema sudică a insulei, mai însorită și mai puțin vântoasă, cu niște plaje absolut senzaționale. Asta nu înseamnă că nu e un hotel excelent, după cum m-am străduit să demonstrez. Și probabil că dacă dăm vântul la o parte și adăugăm un grad-două în termometre, devine chiar perfect. 

---

VIZUALIZĂRI: 139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI