Servicii excelente și aproape de obiectivele turistice

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea în Skopje am ales o extravaganță raportat la alegerile mele pentru petrecerea nopților în concedii.

Așa cum am mai afirmat cu alte ocazii, nu sunt adeptul plății unor tarife prea mari pentru petrecerea unei nopți – sau două în acest caz – de vreme ce stilul nostru de vacanță presupune un timp destul de scurt petrecut în cameră.

Să ai la îndemână un pat comod, un duș și un loc pe care să îți așezi trolerul pentru a avea aproape pijamaua și îmbrăcămintea pentru a doua zi (presupun că Adriana mustăcește puțin la citirea articolului...).

Extravaganța de care pomeneam presupune rezervarea a două nopți la un hotel de 5 stele, în buricul capitalei, la granița orașului nou cu Old Bazaar.

Două au fost motivele pentru care m-am oprit asupra acestuia: prețul și piscina situată la ultimul nivel, acolo de unde aveai o priveliște superbă asupra tuturor obiectivelor turistice din oraș, atât cele de dată mai recentă cât și a celor mai vechi.

Iar piscina era acoperită cu un plafon de sticlă ce îți oferea posibilitatea contemplării unui apus peste întreg orașul.

Piscina, alături de saună și jaccuzi, consideram a fi o adevărată binefacere după parcurgea a peste 430 de kilometri într-o zi.

Nu am experimentat decât ultimele două facilități ale centrului SPA (Sano Per Aqua), întrucât piscina era deschisă doar până la ora 18, însă m-am mulțumit cu priveliștea oferită după respectiva oră limită (îmbrăcat casual, nu în costum de baie…). Iar panorama, credeți-mă, este foarte frumoasă!

Pentru saună și jacuzzi e nevoie să faci programare datorită noilor norme sanitare mondiale, dar am avut norocul să găsim liber taman după instalarea noastră în cameră.

Ai la dispoziție halat și papuci de casă în țiplă, prosop schimbat și articole de igienă așezate frumos de doamna responsabilă cu curățenia, iar în cada de jacuzzi soarele te mângăie pe frunte înainte de a o lua spre apusul în spatele munților.

Proaspeți și revigorați puțin după marșul auto anterior, e o plăcere să iei la pas orașul la ceas de seară, iar pentru asta nu ai de umblat decât vreo 100 metri pentru a ajunge în Old Bazaar.

Revenind la descrierea hotelului, de cum am urcat trepții exterior pentru a trece ușa și a ajunge în fața recepției, am fost rugați să ne punem măștile, cică acestea fiind obligatorii în spațiile comune ale stabilimentului (cred că a fost singura oară când le-am purtat...)

Engleza recepționerului era de calitate, ne-a oferit toate detaliile impuse de funcția lui, plus cele solicitate de noi.

Parterul și recepția se aflau într-o stare de semiîntuneric, probabil pentru a spori farmecul sălii în care tronau instrumente muzicale (nu știu dacă era și folosite vreodată) precum și a intimității celei din fața recepției, amenajată cu fotolii colorate pe o cromatică întunecată.

Camera reparticată noastră se afla la etajul 6, ultimul locuit – la al șaptelea se afla piscina și restaurantul.

Aceasta avea dimensiuni normale, nici prea-prea nici foarte-foarte, cu o nuanță maronie în piesele de lenjerie, draperii și mobilier. Pe patul, ce aveam să-l descoperim a fi comod, se aflau două cutiuțe cu câte o bomboană de ciocolată și rom, un cadou de bun venit din partea gazdelor.

Păcat, totuși, de pătura prea mică ce m-a făcut să dorm descoperit pe mai mult de jumătate din corp. Abia mă mai strecuram și eu sub ea...

Inventarul camerei avea înscris frigider cu minibar, scaun și birou, TV led, noptiere, veioze și un fierbător electric pentru prepararea cafelei sau a ceaiului. Ori, pur și simplu, pentru încălzirea apei…

Baia avea nuanțe de negru și gri, cu vană și un aspect foarte curat.

Curățenie și schimbarea de prosoape reprezintă o activitate ce se desfășura zilnic.

Internetul funcționa la parametrii calitativi buni, atât în cameră cât și în spațiile comune.

Hotelul are parcare gratuită, însă doar un număr limitat de autoturisme pot fi găzduite, cred că maxim 10.

Despre micul dejun vă pot spune că era servit în cantități enorme și am convingerea că se aruncă multă mâncare. Conform opiniei mele, un mic dejun stil bufet suedez era mai indicat.

Chelnerii roiau în jurul nostru, probabil și pentru că gradul de ocupare al hotelului era redus, dată fiind situația actuală.

Aveai adus la masă cam tot ce îți pot pofti simțurile: mezeluri, omletă, brânzeturi, cereale, clătite sau fructe. Apropo de ultimele, aici am gustat – a doua zi chiar am mîncat pe săturate – cei mai delicioși căpșuni din ultimii zeci de ani. Posibil să fie o coincidență faptul că nu ne aflam în granițele UE…

Ne-am simțit foarte bine aici, personalul a dat dovadă permanent de amabilitate, iar dacă la acestea se adaugă și poziționarea foarte bună, sunt convins că Hotelul Arka reprezintă o foarte bună opțiune și pentru alegerea altor turiști.

---

VIZUALIZĂRI: 1117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI