Probabil una dintre cele mai bune opțiuni de cazare pentru Tenerife

TIPĂREȘTE

Pentru cea de-a doua parte a vacanței noastre în Tenerife ne trebuia o locație care să ne cuprindă pe toți 4, neapărat în zona cea mai călduroasă a insulei (vă reamintesc că ne aflam în prima parte a lui februarie și, deși anul ăsta nici acasă nu prea ne-a necăjit iarna, eram totuși avizi de soare și de temperaturi cât mai prietenoase). Lanțul muntos ce străbate insula „pe lung” formează o barieră naturală, așa că tot ce se situează la sud de acesta va avea în orice anotimp câteva grade mai mult decât partea nordică.

Oferta de cazare în Tenerife este uriașă, acoperind o plajă foarte largă de servicii și prețuri, pot să spun că mi-am cam prins urechile căutând! Zile întregi am citit zeci de articole turistice, sute de recenzii, am vizionat mii de fotografii... Partea cea mai cosmopolită este zona Costa Adeje – Los Cristianos, dar am considerat-o prea agitată pentru neuronii noștri zdruncinați, voiam ceva mai pașnic. Neapărat la țărm de ocean, sau măcar cu o frumoasă vedere spre întinderile albastre. Cu sau fără mic dejun inclus, asta nu conta, dar să avem 2-3 mâncătorii la o distanță rezonabilă. Multe complexuri dețin piscine, unele dintre ele încălzite pe timpul sezonului rece; gata-gata să mă încânt și să rezerv la una din acestea, dar treaba asta am considerat-o până la urmă o capcană periculoasă, greu ne-am mai fi urnit de pe șezlonguri...

În fine, după îndelungi deliberări (eu cu mine), la un ceas târziu (metaforic vorbind), am rezervat pentru 4 nopți un apartament cu 2 dormitoare, cu mic dejun inclus, la Aparthotel Los Dragos del Sur, în Puerto de Santiago – pe țărmul vestic, aproape de Los Gigantos. Cât pe ce să mă dezumflu după câteva zile, când m-am mai uitat o dată peste rezervare și am constatat că respectiva locație nu are parcare dedicată! Pesemne, după atâtea zeci de similări, taman la cea finală uitasem să setez acest filtru! Am aruncat o privire pe GoogleMaps și am remarcat o parcare publică în imediata vcinătate a hotelului, așa că m-am calmat.

Am ajuns în Puerto de Santiago pe înserate, prinseserăm pe drum un apus spectaculos peste ocean. Am văzut hotelul de departe, l-am recunoscut din poze. Se află la o întretăiere de drumuri, practic acolo unde Av. Maritima Puerto de Santiago (șoseaua principală ce intră în localitate dinspre Los Cristianos) face o curbă la stânga și se transformă în Calle la Sirena.

Aparthotelul nostru este o clădire crem monobloc cu 7 etaje dispuse „în trepte”, oferă mai multe categorii de studiouri și apartamente, fie cu vedere la ocean (orientate spre față), fie la oraș. Știind că recepția funcționează permanent, n-am comunicat în prealabil cu ei în niciun fel și într-adevăr, n-a fost nevoie. Am lăsat mașina în parcarea din stânga, pe o suprafață în pantă ce coboară ușor spre ocean (în zilele viitoare aveam să parcăm chiar pe marginea șoselei, în vecinătatea hotelului, am găsit ușor loc de fiecare dată) și ne-am prezentat la recepție.

Aici am anunțat cine suntem și ce dorim, domnișoara ne-a găsit imediat rezervarea, ne-a alocat apartamentul 200 și 4 cartele magnetice pentru a fi accesat. Am plătit contravaloarea cazării (611 euro) cu cardul, am primit formele fiscale corespunzătoare. Am primit și câteva informații practice: micul dejun se servește zilnic între 7:30 și 10:30, accesul la piscină (10-18) și la sala de gimnastică sunt gratuite, joia și duminica nu se face curățenie în camere.

Eram dornici de a ne instala și în acest scop am folosit liftul, deși nu trebuia să urcăm decât până la al doilea etaj, dar aveam cu noi destule papornițe. Apartamentul nostru a fost chiar în capătul culoarului din stânga. Am intrat într-un hol lung și îngust, în față era baia, holul o cotea apoi la stânga și se bifurca în două încăperi, dormitor și living-bucătărie, ambele terminate cu un balcon comun. Prima impresie plăcută, loc să întorci tractorul, dar... unde e al doilea dormitor?! La o privire mai atentă, am remarcat încă 2 uși, față în față, pe la jumătatea celui de-al doilea hol. Le-am încercat; încuiate amândouă.

Tati și Milena au coborât la recepție cu rezervarea-n dinți și după câteva minute s-au întors cu domnișoara care ne cazase. Aceasta și-a cerut scuze pentru neînțelegere și ne-a descuiat una din cele două uși, dincolo de care am mai descoperit încă un dormitor, mai micuț, echipat pentru 2 persoane, dar fără lumină naturală. Acuma, nah... ne-am fi descurcat cu cât primiserăm la început, dar am zis să ne lăfăim, mai ales că așa plătisem...

Buun... Haideți să inspectăm domeniul, să vedem ce avem noi aici... Păi avem una bucată living-bucătărie. Aspect cromatic plăcut, alb-crem-maro-turcoaz. Mobilier bine întreținut, deși se cunoștea că nu era tocmai ultimul răcnet. O canapea extensibilă pe un perete, vis-a-vis o comodă cu câteva rafturi și sertare, pe care stătea televizorul. Un scaun cu spătar completează decorul, iar un vas decorativ cu niște flori mari, roșii și galbene, îl înveselește. Deasupra canapelei se află un tablou multicolor. Pe partea dinspre chicinetă, lângă un perete incomplet ce separă cele două spații, a fost montată o masă lungă și îngustă, iar sub ea sunt câteva taburete. În capătul acesteia, într-un recipient din lemn, am găsit o sticlă de vin din partea casei și 2 pahare; vinul n-a fost de cea mai bună calitate, dar gestul l-am apreciat.

Bucătăria cuprinde 2 rânduri de spații de depozitare așezate unul pe sol, iar celălalt suspendat pe perete, deasupra. Într-un spațiu destul de concentrat, am avut toate dotările (mult peste ce ne trebuia nouă): o plită electrică cu 2 ochiuri și cu hotă, chiuvetă (cu consumabile pentru spălat vasele), frigider, cuptor cu microunde, filtru de cafea, prăjitor de pâine, cană-fierbător, veselă diversă și tacâmuri. Dintre toate, am folosit ceva pahare și desfăcătorul de dopuri????.

Dormitorul nr. 1 (cel mare) deține un pat uriaș (format de fapt din 2 paturi twin alăturate) încadrat de noptiere, plus un dulap în 2 uși, încastrat în perete. Coloristica este aceeași ca în living, alb-maro-turcoaz. Saltelele aveau să se dovedească de calitate, acoperite cu așternuturi din bumbac alb, am avut câte 2 perne de fiecare. Mi-au plăcut foarte mult veiozele (o să le vedeți în poze) – dădeau bine, dar erau foarte voluminoase și ocupau toată suprafața noptierei, așa că pe a mea am detronat-o (cu regret) la nivelul podelei. Într-un colț era și un telefon fix. Dulapul era bine compartimentat, avea și rafturi, și zonă pentru umerașe; deasemenea, în el am găsit un seif, o pernă de rezervă și pături ușoare (fiecare ambalată ermetic în câte o folie de protecție). A fost destul de cald, eu una am dormit mai mult dezvelită.

Ambele ferestre (de la living și de la dormitor) erau acoperite cu perdele albe, subțiri, plus un rând de draperii turcoaz (foooarte bune dimineața!). Teoretic, din ambele camere se putea ieși pe terasă; practic, doar din sufragerie, ușa de la dormitor am găsit-o încuiată (și n-am mai reclamat la recepție, nu ni s-a părut important).

Terasa, precum ați înțeles, a fost motivul pentru care am plătit niște bănuți în plus (și n-am regretat niciun sfanț!). De dimensiuni apreciabile, mobilată cu o măsuță și (doar) 2 fotolii gen imitație de rafie, punctul ei forte l-a reprezentat, desigur, priveliștea! Balconul nostru era orientat către șoseaua principală, aveam pe dreapta oceanul cu valurile înspumate, iar pe stânga orașul cocoțat pe un versant cu pantă lină, noaptea era de-a dreptul magic, lumini peste lumini peste lumini!... Foarte frumos! Am petrecut multe ore relaxante acolo, ascultând cântecul mării, adulmecându-i parfumul sărat, cu ochii în luminițele tremurătoare; sub noi, din când în când, mai trecea câte o mașină, era o atmosferă calmă și caldă, m-am felicitat că am ales acest loc...

Revenim în apartament. Dormitorul nr. 2 vă spuneam că era de dimensiuni mai mici, îți dădea un ușor sentiment de caustrofobie; lui Tati nu i-a păsat, zice că a dormit ca un prunc, mai ales că n-a fost nimeni dispus să-l însoțească (și, în consecință, nimeni să-i dea coate noaptea, pe când sforăia). Unde mai pui că avut și un dulap întreg numai pentru el!

Baia. Dimensiuni nici prea-prea, nici foarte-foarte, dotată cu toate cele: cadă, vas de toaletă, chiuvetă încastrată, oglindă, prosoape (2 de căciulă, albe și curate), consumabile (săpun lichid și hârtie igienică). A propos de ultima menționată; ca peste tot în Tenerife, și aici am întâlnit recomandarea de a nu arunca hârtia folosită în toaletă, ci în coșul de gunoi. Nicio problemă, doar că în ziua când n-am avut room-service, s-a cam simțit...

La categoria „altele”: gresie de culoarea nisipului pe toată suprafața apartamentului, ușor de întreținut; aparat de aer condiționat în fiecare cameră (living și cele 2 dormitoare); wi-fi gratuit, neparolat; curățenie temeinică zilnic, în lipsa noastră (mai puțin joia și duminica; noi am prins o joi); prosoapele schimbate la 2 zile, așternuturile la 3; am uitat să menționez, prize și întrerupătoare plasate strategic, lângă paturi.

Micul dejun se servește într-un spațiu dedicat, la parterul hotelului. Mi-a plăcut atmosfera aerisită, luminoasă; mese și scaune cu un design simplu, majoritatea albe, foarte puține roșii. Bufet suedez foarte de variat, cu preparate proaspete și destul de gustoase. N-am făcut poze la platouri, dar pot spune că au fost prezente toate categoriile de produse: mezeluri, brânzeturi, ouă preparate în mai multe feluri, fructe, legume, lapte, iaurt, cereale, chestii dulci etc. Ce m-a impresionat în mod deosebit?! Oh, erau niște mandarine dulci-dulci și aromate!... Și bananele alea mici ale lor... Cafeaua n-a fost grozavă, dar nici dezastru. Cu lapte, era acceptabilă.

Alte facilități ale hotelului: 1. Barul și zona de relaxare din holul de la parter; de fapt, erau mai multe secțiuni – un loc de fumat împrejmuit cu geamuri, cu acoperiș tot din sticlă, neîncălzit, chiar la intrare, încă o zonă lângă recepție și alta lângă bar, aici am găsit tot felul de pliante cu reclame turistice; 2. Piscina – se află la et. 4, este deservită de un băruleț cu același program (10-18), înconjurată de șezlonguri, am văzut și o piscinuță pentru copii; nu ne-am sincronizat în niciuna din zile cu orarul ei, plecam înainte și ajungeam la hotel după ce se încheia programul, am vizitat-o doar câteva minute într-o zi, cât să facem câteva poze; am înțeles de la alți turiști că apa era rece; 3. Sala de gimnastică – n-am vizitat-o; 4. Solarium – pe acoperiș, practic; n-am fost, l-am văzut menționat în prezentarea hotelului, posibil doar un loc cu șezlonguri; 5. Spălătorie – la et. 6, contra cost; n-am fost.

Împrejurimi. 1. Playa del Arena – 400 m, una dintre cele mai bune plaje de pe insulă, am ajuns acolo de 2 ori (adică în sensul că am stat pe nisip și ne-am înmuiat picioarele în apă), categoric una din preferatele noastre! ; dacă vreți una mai aproape, Playa de Santiago, 200m, am pozat-o de 2 ori, am coborât doar o dată, noaptea târziu, pentru câteva minute (nu prea se pune, zic...). 2. Restaurante – destule; la minute de mers pe jos; câteva dintre ele vor face subiectul unui articol viitor, desigur. 3. Supermarket-uri – unul în dreptul Plajei Santiago, am ajuns acolo în prima seară, altul și mai aproape, imediat în stânga hotelului, l-am ginit abia în ultima seară. 4. Agenție de voiaj și reprezentață Cicar (închiriat mașini) chiar la parterul hotelului. 5. Stație de autobuz pe ambele sensuri în imediat apropiere. 6. Museo del Pescador, 200 m, n-am avut timp, deși am fi vrut.

În concluzie: După ce pălește covidu’ și-o să vreți un loc bun de adăstat în Tenerife… Iacă-tă-l, tocmai vi l-am prezentat!

---

VIZUALIZĂRI: 1516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI