Sem Apartments

TIPĂREȘTE

Eu nu mai am răbdare să scriu, cel mai probabil nici dumneavoastră nu mai aveți chef să citiți. Promit, deci, să fiu scurt.

În capitală am ajuns la finalul excursiei noastre în Islanda și i-am alocat o zi și jumătate. În dimineața sosirii am vizitat Kerið Crater (am povestit aici vezi impresii), ne-am cazat pe la 14:30 și la 16 eram deja ieșiți pe stradă, pentru a vedea orașul. A doua zi am plecat devreme, puțin după 9, am urcat în turnul Hallgrímskirkja pentru a vedea de sus centrul orașului, apoi am vizitat Muzeul Perlan și, la amiază, am ajuns la Sky Lagoon (am povestit, tot pe scurt, aici vezi impresii).

Sem Apartments, Njálsgata 4, 101 Reykjavík

Site oficial: semapartments.inn.fan

Google: 4,6/5 maps.app.goo.gl/LcDKsyDaJcWn914RA

Booking: 8,8/10

După cum vă puteți imagina, cazarea în Reykjavík este foarte scumpă. Prin urmare, când am găsit aceste apartamente, am crezut că ne-a pus Dumnezeu mâna pe cap 😊. Într-o clădire P+2+M aflată la doar 500 de metri Hallgrímskirkja sunt patru apartamente (fiecare ocupând un întreg nivel), care se închiriază cu 300 de euro / bucata. Fiecare apartament are un living (cu canapea extensibilă), o bucătărie complet utilată (care comunică sau nu cu livingul), două camere cu pat dublu / două paturi mici și o baie, deci poate găzdui patru-cinci persoane. Există frigider, mașină de spălat, fier de călcat – te poți gospodări în toată legea.

Nouă ni s-au alocat două apartamente: cel de la parter și cel de la mansardă. Eu am dormit în cel de jos, P8-P17, dar am stat mai mult în cel de sus, P19-P34, deoarece are un living mult mai generos, după cum se poate vedea și în imagini. Ne-am adunat acolo atât seara, pentru cină, cât și de dimineață, pentru a lua micul dejun, iar șapte persoane au avut loc lejer (doar că am cărat scaunele de la parter, pe treptele înguste și cam înalte).

Totul a fost excepțional, nu pot decât să recomand această cazare, dacă sunteți grup de minim trei persoane. De altfel, nu doar eu recomand: prima zi în care au ceva disponibil este 20 februarie 2026. Rezervările trebuie făcute cu foarte mult timp înainte.

Nu am energie ca să descriu pe larg ceea ce am găsit acolo, am atașat destul de multe fotografii. Paturile au fost perfecte, am avut căldură și apă fierbinte, vesela din bucătărie am găsit-o curată (și am lăsat-o tot așa), curățenia a fost la superlativ, am avut prosoape pufoase și articole de toaletă. Singurul minus: un neon în baie a tot pâlpâit, până când a crăpat de tot. Asta s-a întâmplat spre dimineață, era deja lumină afară; în ciuda geamului opac (că, de, baia dădea către stradă) – ne-am descurcat.

Cei care doresc mă pot însoți și pe străzile Reykjavíkului, privind fotografiile. Nu este un oraș spectaculos, dar mie mi-a plăcut – atât cât l-am văzut. Este foarte curat și bine gândit, funcțional. Reperele sunt Hallgrímskirkja și zona portului turistic. În biserică am intrat atât seara, cât și a doua zi – când am urcat în turn (cu liftul, vreo 15 euro). Orașul văzut de sus este chiar mai interesant decât de la nivelul străzii, de vede buna lui organizare și modul în care încearcă localnicii să îl facă mai vesel: casele colorate într-o mare de gri (P74-P81). Pe malul oceanului am avut parte de un vânt năprasnic, plus că deja căzuse întunericul, deci nu am înțeles mare lucru din puținul văzut. Ne-a plăcut Solfar Sun Voyager (P72-P73) și Sala de concerte și conferințe Harpa, unde am zăbovit mai mult (se intră pur și simplu, nu te întreabă nimeni nimic și poți cutreiera pe acolo în bună voie, P62-P71).

***

Cât ne-am plimbat prin oraș, am intrat la un moment dat într-un magazin de artizanat. Doamna care vindea, auzindu-ne vorbind românește, a intrat în vorbă cu noi. Pe lângă povestea vieții ei, întrebând una-alta despre ceea ce avea de vânzare, am aflat că islandezii au obiceiuri de sărbători tare ciudate. Zilele trecute mi-a apărut pe Facebook poza unei mâțe zburlite (P1) și mi-am amintit că o aveam și eu printre poze. Am căutat-o, am găsit-o și am citit despre ea (de fapt, din această cauză am revenit acum la Islanda, că nu intenționam asta 😊). Jólakötturinn / Pisica de Crăciun / Yule cat pândește copiii leneși, pe care îi fură și îi mănâncă. Nu se atinge de cei care poartă haine noi, în special șosete noi: înseamnă că au fost harnici, au tors lâna oilor și au transformat-o în îmbrăcăminte. De unde tradiția de a face cadou copiilor haine noi de Crăciun.

Nu este singura ființă înspăimântătoare din cultura islandezilor. Lăsând la o parte trolii, în perioada sărbătorilor de iarnă vedetele sunt Grýla (un fel de vrăjitoare, se vinde și figura ei prin magazinele pentru turiști), Leppalúði (soțul ei) și Flăcăii de Crăciun (copii lor). Cei curioși pot afla mai multe de acolo de unde am aflat și eu: en.wikipedia.org/wiki/Ice ... al%C3%BA%C3%B0i

Iar, în încheiere:

LA MULȚI ANI ȘI SĂ NE REGĂSIM CU BINE ÎN 2026!

---

VIZUALIZĂRI: 48 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI