Despre cazări, pe scurt și pe bune (3) — Catania / Casa Uzeda

TIPĂREȘTE

Catania. Casa Uzeda.

Și asta a fost tot în centrul orașului. Mă rog, aceste alegeri le-a făcut Ela, cumnată-mea, ea știind despre ce și cum cu poziționarea. Aici, în Catania, am ajuns în virtutea faptului că este cazarea pe care cumnată-meu o folosește de vreo 8 ani, de când vine anual aici, în concediu. Deci vorbim de o variantă testată, verificată și răsverificată în timp.

Casa Uzeda s-a dovedit a fi numele generic pentru toată clădirea în care erau camerele. Aceeași intrare, într-o clădire veche, specific italiană, care nu te dă pe spate prin opulență, dar îți dă senzația că e la locul ei. Camera noastră era la nivelul al treilea; liftul mergea perfect, nu mi-a păsat deloc, mai ales după experiențele anterioare cu scările.

Camera s-a dovedit a fi, de fapt, un studio. Mare ca dimensiuni, compartimentată din mobilier: zona de dormit, aia de servit masa și o mică chicinetă, suficientă pentru nevoile de bază. Totul era bine organizat, aerisit și funcțional, fără impresia de improvizație.

Avea și un foarte mic balcon, care dădea direct în peretele clădirii din fața noastră. Adică „direct” așa trebuie înțeles! Balcon inutil, dacă ești bărbat și ai aventuri: nu prea te poți ascunde pe balcon, la o adică, și nici de sărit de-acolo nu prea poți, că etajul al treilea e sus, iar gravitația și accelerația ei se fac tare repede simțite. Plus că, din cunoștințele de le am, omul nu e făcut să zboare; poate ați auzit de Icar și de tac-su!

Baia era suficientă, deși un pic mai micuță decât la celelalte cazări de le-am avut, dar și aici mobilată și utilată cu tot ceea ce este necesar în asemenea așezăminte. Nici în oglinda asta nu eram mai frumos, doar că acum eram pregătit sufletește!

Cel mai cel avantaj al acestei cazări este poziționarea: Via Gisira, nr. 4, deci efectiv imediat lângă Piața de pește, imediat lângă Piazza del Duomo, cu Catedrala, Elefantul și tot ce mai este pe-acolo. Mai central de-atât chiar nu se poate.

Nu am avut micul dejun asigurat, dar nici nu este nevoie. De jur împrejur ai tot felul de tarabe, pizzerii și restaurante care să te atragă. Sau, de ce nu, foarte multe magazine alimentare unde găsești cam tot ce vrei în sensul ăsta, bașca sucuri, băuturi și ce mai are turistul nevoie ca să-și ridice starea psihică spre cea de „nu-mi pasă, mi-e bine” .

Aici am plătit 60 de euro/noapte, pentru patru nopți; n-a fost fractură deschisă. Curățenie și toate alea se făceau zilnic, nimic de reproșat.

--

Trăgând linie și adunând, la capitolul cazări, Calabria și Sicilia s-au prezentat mai mult decât onorabil. N-am avut parte de surprize neplăcute, n-am dormit prost, n-am bombănit dimineața că iar am ales prost și nici n-am simțit nevoia să schimbăm cazarea după prima noapte, ceea ce, din experiență proprie, e mare lucru. Toate cele trei locuri au avut ceva al lor: la Reggio Calabria, confortul clar și senzația de „aici m-aș mai întoarce” ; la Palermo, poziția excelentă și atmosfera aceea de oraș viu, care nu doarme niciodată; la Catania, centrul absolut al acțiunii și utilitatea practică a unui studio bine așezat.

Sistemul ăsta modern, cu acces pe bază de coduri, fără recepții clasice și fără prea multe formalități, mi s-a părut eficient și lipsit de stres. Intri, te cazezi, îți vezi de viață. Curățenia a fost constantă, internetul a mers fără nervi, iar raportul preț–calitate a fost, în toate cazurile, corect spre foarte corect. N-am avut pretenții de lux, dar am primit exact ce trebuie pentru o vacanță în care vii să vezi, să umbli, să mănânci și să te întorci seara să dormi liniștit.

Poate că nu toate au avut vedere spectaculoasă sau balcon de stat la povești, dar au avut logică, poziționare bună și sentimentul acela că ești bine primit, chiar și fără să te întâmpine cineva cu zâmbetul regulamentar de recepție. Una peste alta, dacă ar fi s-o iau de la capăt, n-aș schimba mare lucru. Ceea ce, pentru mine, e deja o concluzie serioasă.

Gata, am terminat! Sper că mai sunteți pe-aicea și că, poate, citiți ce-am scris. Care ați făcut așa, vă mulțumesc, ăia de nu, bravo vouă, de ce-ați fi stat să vă pierdeți timpul?! Iar eu, chiar dacă nu credeți, sunt parolist, închei și, ceva timp, dau o eclipsă pe-aicea. O să v-aștept postările despre întâlnirea AFA și, atuncea, poate c-o să mă bag și io-n seamă cu voi. Care mă primiți, care nu, n-aveți ce-mi face! :))

Am plecat, deci, Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 57 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI