Hotel Anna Kristina, Vidin

TIPĂREȘTE

Când am refăcut traseul vacanței noastre în Croația, am stabilit ca și întoarcerea să fie pe același drum, adică pe la Drobeta, deși inițial rezervasem ceva în Timișoara dar a trebuit din anumite obligații de familie să tăiem 2 zile din program și pe 1 iunie să fim acasă. Dar cum nu ne place să revenim pe aceeași cale totuși, pe ultimul moment am schimbat planul și am ales să trecem și prin Bulgaria, pe la Vidin- Calafat (cred că mai mult dorul de o mehana bună ne-a împins spre acest fapt). N-am regretat.

Pentru o noapte am ales să ne cazăm la hotelul Anna Kristina de pe malul Dunării, în Vidin pentru că ne-a atras poziția lui dar și faptul că avea parcare supravegheată. Și așa a fost.

Am găsit ușor locația folosind Waze, se poate și fără, doar cu o hartă printată pentru că este într-o zonă cunoscută, pe strada Baba Vida, aceeași pe care este și cetatea cu același nume (n-am văzut cetatea, era supusă unei întineriri puternice așa că la finalul lucrării s-ar putea redenumi, cred eu, Fecioara Vida).

Ajunși în fața hotelului, constatăm că bariera era lăsată și nici un semn ceva de hăulit, așa că, precum în bancul acela "Nevastă, când unu, din noi doi o muri, eu mă duc să trăiesc la țară", eu, ca unul din noi doi care nu e șofer, m-am dat jos din mașină și am urcat treptele spre recepție. Booking Elvira? Da! și imediat se deschide bariera și mașina noastră ajunge lângă scara hotelului, pe un loc liber din parcare. Formalitățile merg repede, plătesc în euro la suma trecută pe rezervare, pentru că doream să păstrez cele 100 leva ce le mai aveam pentru masă (se poate plăti și cu cardul), ambele c. i. sunt rapid înregistrate (obligatoriu al proprietarului mașinii ce intră în parcarea lor) și asta pentru că eu sunt fată săracă, n-am mașină dar mă țin scai de mașina soțului. Primim cheia, un flăcău vrea să ne care bagaje dar noi nimic, doar o bocceluță mică în vârf de degete, restul rămâne în mașină. Totuși ne conduce să nu care cumva să ne rătăcim pentru că, deși cu puține camere, acestea au poziții mai haotice.

Clădirea hotelului a fost renovată acum câțiva ani, este o clădire istorică, probabil o fostă casă de negustori sau oameni de vază ai Vidinului de dinainte de război. Partea din față dinspre stradă are o parcare mare, suficientă pentru toate camerele dacă la fiecare se vine cu mașină personală. Seara parcarea s-a umplut cu mașini din diverse țări, care cu copii, care cu căței căci hotelul acceptă animale de anumite mărimi, precum valizele în avion!!! Recepția este elegantă și spațioasă, cu pereții acoperiți cu tablouri mari, obiecte vechi și plante frumoase.

Camera noastră ne-a surprins plăcut. Ne așteptam la ceva mai mic dar a corespuns descrierii și pozelor de pe booking, mochetată toată, curată. Un hol destul de larg la intrare, mai mare decât de obicei, cu un cuier bun ne-a fost de folos. În cameră am găsit un suport pentru valiză lângă dulapul de haine. Patul larg deși din două unite dar nu deranja și cu saltele foarte bune, lenjeria destul de nouă, proaspăt spălată dar ușor îngălbenită (Mishu, stii tu ceva?). Perne suficiente dar și în șifonier, alături de pături și papuci de casă. De o parte și alta a patului, veioze pe noptiere și prize bune. Un birou ascundea și un minibar, cam sărăcuț însă și cu niște prețuri…. de Europă à la Eforie, chiar cele mai mari de până acum, deși la restaurantul lor erau acceptabile... Televizorul cu ecran plat avea multe canale, pentru absolut, dar absolut toate gusturile!!

Aproape de geam un fotoliu pat cu două pernuțe ornamentale, destul de nou, comod. Geamurile cu plasă antiinsecte și bine fixate, nu se deschideau să dea posibilitatea unor turiști să folosească pervazul pentru alte scopuri.

Camera de baie e mare, chiar largă. Cabina de duș este bună ca dimensiuni, este fixată direct pe podea și din păcate nu bine etanșeizată așa că automat plescăim puțin și sub duș căci apa se scurgea mai lent dar plescăim și la ieșire din cabină. Am găsit destule articole de toaletă - săpun solid, gel de corp și șampon - și câte trei prosoape de fiecare și pe cel de ieșit de la duș, plus cască pentru protecția părului (cine are) și uscător de păr. Aerul condiționat și aici este în sistem centralizat și cam zgomotos așa că, deși era puțin nevoie, am preferat să stăm fără.

După ce am rezolvat cu instalarea și verificarea camerei, am coborât la restaurantul hotelului. Ne-au propus o masă afară la aer, pe terasa acoperită și frumos mobilată cu canapele și mese de lemn pe suport de fier forjat, servantă, totul curat și plăcut, noi fiind iubitori ai stilului de mehană. Alături de terasa destul de încăpătoare este și un grătar, folosit la cerere și după ce clienții își aleg produsele de pește și carne din vitrina frigorifică, ceva după obiceiul grecesc. Noi am ales ceva care să nu ne oblige să așteptăm prea mult timp, un sach cu de toate, puțin diferit față de zona Balciului dar suficient cantitativ și gustos, salata ciobanului pe care nu o ratez la nici o ieșire în Bulgaria deși diferă conținutul după zone, o porție bună de somn (din păcate platoul cu sărmana rămășiță acvatică m-a făcut să uit de aparatul foto). Soțul a ales rachiul lor național de fructe, foarte aromat, o carafă de vinul casei iar eu limonadă cu mentă, ultima chiar prea bună că am comandat și a doua oară. Și aici am primit pâinică caldă, foarte bună, stropită cu ulei de măsline și ulei de cimbru. Totul pe chitanță a fost până în 60 leva, un preț bun la ce comandasem și raportat la cantitatea primită. O felină superbă a apărut agale și ne-a ajutat să terminăm mâncarea, a acceptat și pește și carne dar nu ne-a lăsat nici măcar cu un deget să o atingem. Era atât de frumoasă și avea niște ochi verzi de trădătoare, superbi. Am plătit cash căci aveam leva și cu greu am luat direcția parcului din spatele hotelului, pe malul Dunării.

Micul dejun intra în prețul camerei. Dacă vă spun că a fost cel mai bun și bogat din tot acest concediu, poate nu mă credeți. A fost tip bufet suedez, cu 4 feluri de mezel de casă foarte bun, 3 feluri de brânză și cașcaval, ouă fierte, ochi și omletă, cârnăciori și bacon prăjit, cremvursti pentru cine dorea se fierbeau la comandă, roșii, castraveți și ardei gras, lapte proaspăt, iaurt, lapte bătut, ceai, cereale, unt, gem și miere, suc de portocale, fructe 4 feluri, pâine la fel albă, neagră și chifle, plus două tipuri de prăjituri de casă excelente. Cafeaua se aducea separat, fiecăruia după dorință, foarte bună și tare pentru mine. Te puteai servi de câte ori doreai, fără restricții și platourile sau carafele cu lapte se umpleau imediat. Nemții erau încântați și bineînțeles munceau la greu. Din păcate la ora când am fost noi, restaurantul era plin și mi-a fost greu să fac poze. Nu cred să fi fost cineva cazat să nu vină la micul dejun sau să nu primească pachet pentru drum dacă a plecat înainte de ora 7.30. Acum nu cred că bogăția micului dejun s-a datorat numărului mare de turiști nemți care au fost în acea dimineață în hotel, cred, din comentariile citite că aceasta este politica locului.

Hotelul Anna Kristina ne-a plăcut, deși sunt câteva mici neajunsuri gen scurgerea dușului, lenjerie nu prea albă și mai ales lipsa aerului condiționat individual, dar pentru parcare, curățenie, liniște, mic dejun, restaurantul elegant cu terasă exterioară, îl recomand fără reținere. Iar pentru perioada caldă, afară au două piscine, una pentru copii și una pentru adulți. Acestea se umpleau cu apă când am fost noi și deja se despacheta mobilierul necesar în jurul ei. Deosebit de plăcut este parcul mare, public, din spatele hotelului. Pentru tranzit este excelent ca poziție, siguranță a mașinii, liniște, natură.

---

VIZUALIZĂRI: 1158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI