San Cristóbal de la Laguna, cealaltă bijuterie UNESCO din Tenerife

TIPĂREȘTE

Insula Tenerife deţine două comori ce fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO: vulcanul Teide, înscris din 2007, despre care am povestit deja vezi impresii, şi acest oraş superb, mai precis centrul său istoric, San Cristóbal de la Laguna, inclus din anul 1999 pe lista prestigioasei organizaţii.

Ce este San Cristóbal de la Laguna, unde se află?

Diferenţele culturale dintre nordul şi sudul insulei Tenerife sunt semnificative şi se remarcă imediat, de la prima privire. Asta pentru că după cucerirea spaniolă (1496), conchistadorii s-au stabilit în nord, fondând cele mai importante aşezări ale insulei, în timp ce sudul a rămas nedezvoltat până nu foarte demult.

San Cristóbal de la Laguna a fost capitala insulei Tenerife până în 1723, în prezent, fiind cel de-al doilea mare oraş după capitala actuală, Santa Cruz, şi, dacă se poate spune, aşa, capitala culturală, oraşul universitar din Tenerife.

Distanţa dintre cele două oraşe este de opt kilometri, Santa Cruz este situată la ţărm, iar San Cristóbal de la Laguna la nord-vest de aceasta, în interiorul insulei, la poalele muntelui Anaga pe un platou, la circa 550 m înălţime. La o privire mai atentă se observă că, practic, nu există o delimitare foarte clară între acestea, împreună formând o mare aşezare urbană.

Din cauza amplasamentului său şi a vânturilor ce bat din nord-est, oraşul captează mai multă umiditate faţă de alte localităţi canareze, aşa încât precipitaţiile sunt mult mai dese, norii strângându-se cu uşurinţă deasupra sa, însă temperaturile nu scad niciodată dramatic, deşi se resimt a fi mai joase faţă de zona de ţărm.

Localnicii îi spun simplu, La Laguna, fiindcă odinioară exista aici un lac, pare-se cam insalubru, din moment ce era mediu favorabil înmulţirii bolilor fel de fel, aşa încât oraşul a început să fie depopulat şi să scadă în importanţă, în favoarea oraşului Santa Cruz. Cu timpul, a început să-şi recapete însemnătatea, aşa încât astăzi numără peste 160.000 de locuitori, şi are faima de a fi, prin centrul său istoric, o adevărată capodoperă arhitecturală.

Urbea se împarte între două nuclee: Oraşul de Sus, amplasat iniţial pe ţărmul lagunei care, între timp, a dispărut şi la un kilomtru înspre est, Oraşul de Jos, posesorul a peste 360 clădiri vechi din secolele XVI-XVIII, tipice pentru arhitectura Mudéjar, cel care este înscris în UNESCO.

Povestea sa și ce reprezintă

A fost întemeiat de conchistadorul Alonso Fernández de Lugo între 1496-1497, odată ce acesta i-a învins definitiv pe indigenii regatului Menceyato de Anaga așezându-și aici familia și cartierul general, de multe ori orașul fiind cunoscut și ca Adelantado, după cum i se spunea chiar cuceritorului spaniol. Desigur, și nobilii spanioli sau oameni de seamă ale acelor vremuri care au ales să se stabilească în insulă, vremelnic sau pe termen mai lung, s-au concentrat tot în acest loc, punându-se astfel bazele unui oraș cu tipic spaniol. A fost primul oraș colonial construit fără ziduri și încă își păstrează aproape intact aspectul original din secolul al XV-lea. De fapt, acest aspect a fost folosit ca model pentru construirea multor alte orașe coloniale din America centrală și de sud.

Străzile sale, drepte, paralele, întretăiate de cele perpendiculare, au fost proiectate cu grijă de un arhitect vestit italian al acelor timpuri. Acestea sunt pline de monumente și edificii istorice, vile și palate ale oamenilor de vază, prăvălii, debordând de atmosferă medievală, care îndeamnă la cumpărături, gastronomie și bucurie de petrecere a timpului liber.

A fost supranumit adesea „Florenţa Insulelor Canare” datorită numărului mare de biserici și mănăstiri existente în zona veche, precum și grație aspectului său fermecător dat de clădirile istorice, puternic colorate, în mare parte refăcute, iar altele aflate în plin proces de restaurare.

Pe de altă parte, oraşul găzduieşte sediul diecezei romano-catolice din Tenerife, prin Catedrala episcopală din San Cristóbal de La Laguna, cu hramul Sfânta Fecioară a Leacurilor (Nuestra Señora de los Remedios).

San Cristóbal de La Laguna poartă în prezent titlurile onorifice de oraș nobil, loial și credincios și este cunoscut și sub numele de Ilustrul oraș istoric San Cristóbal de La Laguna.

Cum se ajunge acolo?

Este important de știut că unul dintre cele două aeroporturi ale insulei Tenerife, respectiv Tenerife Norte sau Los Rodeos cum mai este cunoscut, se află la 3 km sud-vest de San Cristóbal de la Laguna. Acesta a fost primul aeroport al insulei, construit prin anii 1930, iar multă vreme a fost singurul, până la apariția celui internațional din sud, mult mai mare, care a preluat intensul trafic al turiștilor sosiți în special pentru stațiunile sudice, însorite ale insulei. În felul acesta, Los Rodeos, a devenit aeroportul național care face legătura îndeosebi cu Spania continentală.

Există, de asemenea, autostrada TF-5 care conectează capitala Santa Cruz cu orașul Puerto de la Cruz (vestul insulei) trecând pe lângă San Cristóbal de la Laguna, iar din acesta pornește un alt segment de autostradă (TF-2) care coboară fix în TF-1, ocolind capitala.

Cele două capitale ale insulei, actuala Santa Cruz și fosta San Cristóbal de la Laguna, sunt unite printr-o linie modernă de tramvai, L1, al cărei parcurs durează cam 40 de minute de la un capăt la celălalt, și cuprinde 27 stații între Intercambiador (Santa Cruz) și Trinidad (San Cristóbal de la Laguna).

Experienţa proprie

Aflasem dinainte de a merge în Tenerife de această bijuterie de oraş, pe când mă documentam despre insulă. Sincer, am simțit imediat o atracție aproape inexplicabilă față de acest loc, așa încât am pus-o pe un loc de frunte pe lista must see. La aceasta a contribuit esențial și insistența doamnei de la Centrul Info din Santa Cruz, care văzând că mai știu de una, de alta, imediat ne-a recomandat să mergem în San Cristóbal de la Laguna, înțelegând că am aprecia orașul la justa lui valoare.

Citind ici-colo, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că o personalitate remarcabilă din neamul nostru românesc și-a legat numele pentru totdeauna de prestigioasa Universitate din San Cristóbal de la Laguna. Este vorba de profesorul Alexandru Ciorănescu (ro.wikipedia.org/wiki/Ale ... Cior%C4%83nescu), om de calitate extraordinară, cu multiple valențe științifice, căruia canarezii, în semn de mare prețuire, i-au dedicat o stradă din Santa Cruz, botezând-o cu numele său: Alejandro Cioranescu.

Pe urmă, am primit informații exacte de la punctul Info despre centrul vechi al orașului, inclusiv hărți tipărite, dar și precizări clare despre transportul cu tramvaiul, de unde îl luăm, cât costă, etc.

Am plecat din Santa Cruz la San Cristóbal de la Laguna chiar în după-amiaza acelei zile, după ce dimineața o petrecuserăm la plaja Las Teresitas și satul Igueste, capătul de drum, la propriu, din nord-estul insulei.

Ne-am înființat în stația Intercambiador, capătul de linie (lângă Plaza España), și am luat bilete de la automatul din stație cu cardul (2,70 €/sens/două persoane), nefiind nevoiți să așteptăm decât vreo două-trei minute până ne-am urcat în tramvaiul modern, curat, purtând masca încă obligatorie în mijloacele de transport în comun în Spania.

Odată sosiți la staţia Trinidad, celălalt capăt de linie, am coborât și cu harta în mână ne-am orientat să ajungem în centrul vechi, practic în zona exclusiv pietonală, la mare căutare printre turiștii care își doresc să se plimbe pe străzile pline de farmec.

Ce am văzut/vizitat

a întâmplat să fim în vacanţă în Tenerife în Săptămâna Mare sau Semana Santaaşa cum îi spun spaniolii, în care zilnic se desfăşurau procesiuni specifice. Toate casele, clădirile erau împodobite cu drapele mari, roşii, ce “curgeau” în josul ferestrelor, simbol al sângelui Mântuitorului.

Desigur, primul lucru pe care am dorit să-l facem a fost să ajungem la Catedrală, lucru destul de uşor din punctul din care am pornit la pas, practic am mers un pic înainte, apoi ne-a ieşit în cale la stânga pe Calle Obispo Rey Redondo, impunătoare şi elegantă.

Clădirea actuală a fost construită în stil neoclasic, cu o faţadă simetrică acum două veacuri, dar cea originală data din 1514, fiind unul dintre cele mai vechi lăcaşe creştine din insulă. Se pare că aici spaniolii ridicaseră cu patru ani mai înainte o capelă pe locul unei necropole guanşe. În decursul timpului a devenit cel de seamă edificiu bisericesc, fiind de mai multe ori reconstruit, modernizat, renovat, redecorat, rezultatul fiind o adevărată capodoperă. În spatele altarului se găseşte mormântul conchistadorului Alonso Fernandéz de Lugo, considerat a fi fondatorul insulei.

Luând-o la picior pe Calle Obispo Rey Redondo dăm de Teatro Leal, şi acesta cu o frumoasă faţadă simetrică, iar în capăt ne apare un alt simbol al oraşului: biserica Nuestra Señora de la Concéption care atrage atenţia prin turnul său înalt, de inspiraţie toscană. În schimb, arhitectura bisericii este o împletire de elemente de diferite stiluri: gotic, renascentist, baroc. Alături se află şi Plaza de la Concéption, o piaţă cu o fântână în mijloc şi umbrită de un arbore-dragon, atât de specific insulei.

Din ce îmi dădusem seama, trebuia s-o luăm şi pe strada paralelă, Calle San Agustín ce se remarca a fi bogată în monumente istorice, mărginită de splendidele reşedinţe ale nobililor spanioli sau negustorilor bogaţi de altădată care o fac să pară a fi un muzeu în aer liber.

De departe se distingea Iglesia y Convento San Agustín, un complex arhitectural căruia i s-au adus multe lucrări de modificare în timp, cea mai recentă fiind după ce un incendiu devastator a distrus biserica în 1963. Accesul este liber şi am intrat să vizităm frumoasele claustre renascentiste, am admirat o colonadă în care piatra şi plantele tropicale se îmbină armonios. La fel, şi interioarele pot fi vizitate gratuit, aici am aflat că acest complex a găzduit prima şcoală din insulă, care a fost precursoarea Universităţii, acum găsindu-se un mare centru educativ. Câteva săli au fost transformate în spaţiu expoziţional, în acele zile fiind prezentată o colecţie de desene şi tablouri oarecum satirice cu mesaje antiruseşti, cu referire la recentul război ruso-ucrainean.

Repuşi din nou pe Calle San Agustín, am mai remarcat Casa Salazar, un palat baroc pe două niveluri, a cărei fațadă iese în evidență cu finisajul său central și jgheaburile izbitoare cu figuri zoomorfe, Casa Lercaro, construită iniţial de o familie de bancheri originară din Genova, în prezent sediul Museo de Historia y Antropología de Tenerife, cu o clădire sobră şi aparent austeră.

Vizibil obosiţi, ne-am oprit la un local vizavi de Casa Lercaro unde ne-am delectat cu câte o cafeluţă şi ceva “beţe” de churros că arătau apetisant.

Aveam în minte să ajungem în Plaza Adelantado, dar până acolo am mai trecut pe lângă masiva Casa Van den Heede şi apoi am luat-o la dreapta pe Calle Nava y Grimón. Plaza Adelantado este cea mai cunoscută şi cea mai largă deschidere a oraşului în care tronează central o fântână impozantă de marmură. Desigur, este şi cea mai frumoasă, în acelaşi timp punctul în care localnicii se adună să stea la taclale la umbra arborilor-dragon. Piaţa este mărginită de fermecătoare vile în stil colonial cu verande şi balcoane, iar pe latura estică de Ermita de San Miguel, acum galerie de artă.

Pe Calle Nava y Grimón, în vecinătatea pieţei, se pot admira la rând câteva dintre cele mai emblematice clădiri din oraş: Palacio de Nava, mănăstirea dominicană Monasterio de Santa Catalina de Siena, Ayuntamento (Primăria) , fiecare dintre ele cu faţade impresionante de piatră, cu elemente combinate de arhitectură în stil baroc, mudejar sau neoclasice.

Ne-am plimbat pentru a le trece în revistă şi a le privi îndeaproape, apoi ne-am îndreptat spre capătul celălalt al Calle Obispo Rey Redondo, stradă perpendiculară cu cea pe care ne aflam. În segmentul acesta, exact lângă primărie, se află alte câteva edificii de seamă pe care ţineam să le identificăm şi care nu trebuie ratate: Casa del Corregidor, Casa de la Alhóndiga, însă cea mai vestită pare a fi Casa Alvarade-Bracamonte sau Casa de los Capitanes Generales, fostă reşedinţă a guvernatorului şi căpitanului general Diego de Alvarade-Bracamonte, refăcută de mai multe ori, astăzi sediul Centrului de Informaţii Turistice şi al celui de conservare a patrimoniului.

Vremea a fost schimbătoare în timpul vizitei noastre, la început însorită, pe urmă vântul a adus nori plumburii din care se pregăteau să cadă picături de ploaie, de fapt a fost aşa cum se spune că ar fi în San Cristóbal de la Laguna: incertă. Aşa că ne-am grăbit spre staţia de tramvai, iar în treacăt, am văzut şi Casa Riquel, masivă şi sobră.

Concluzie

Am rămas foarte plăcut surprinsă de oraşul acesta - leagăn al civilizaţiei din Tenerife-, însă mi-a părut rău că timpul petrecut acolo s-a dovedit a fi foarte scurt, abia putând să ne facem idee de cum arată sau în ce constă.

Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte esenţa fermecătorului San Cristóboal de la Laguna aş spune că acesta înseamnă străzi care păstrează aspectul orașului din secolul al XVI-lea, conace istorice în culori pastelate cu portice din piatră, curți interioare cu balcoane din lemn, magazine și restaurante primitoare, oameni prietenoși, o atmosferă universitară plină de viață...

Bineînţeles că acelora care merg în Tenerife le adresez un îndemn serios de a vizita San Cristóboal de la Laguna, sunt sigură că oraşul va plăcea oricui păşeşte în el şi merită descoperit pe îndelete.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI