Frumusete si arta in inima orasului - Resedinta Regala Munchen

TIPĂREȘTE

In cele cateva vizite prin Munchen am ocolit (oarecum intentionat) Resedinta Regala, si asta doar pentru ca o vizita acolo iti ocupa toata ziua, adica mai poti vedea ceva, insa informatia pe care ai primit-o aici este atat de bogata incat ar fi pacat ca mai apoi sa nu va retrageti la o bere pe terasa. Eu am ajuns acolo dintr-o intamplare, voiam sa iau trenul de ora 7 spre Munchen iar mai apoi sa schimb si sa ajung la Nuremberg despre care v-am povestit in articolele anterioare, unde printre altele voiam sa iau masa la un restaurant romanesc unde aflasem ca pot gasi ciorba de burta. Am avut surpriza neplacuta sa constat ca de abia la ora 9 am tren (vara se efectueaza de obicei lucrari si nu am verificat pentru acel weekend), asa ca dezamagita am venit acasa si am schimbat planul, merg in Munchen (deja imi luasem biletul de tren deci nu voiam sa renunt) dar trebuie sa gasesc si un restaurant romanesc cu ciorba de burta. Am ales repede sa vizitez Resedinta Regala si am identificat si un restaurant romanesc.

Asadar la ora 10 eram in Munchen, am luat metroul si destul de repede ma aflam in Piata Mariei (Marienplatz) de unde se ajunge repede la palat. Aici am achizitionat biletul complet care cuprinde Resedinta Regala, Trezoreria si Teatrul Cuvilliés biletul fiind 13 euro.

In acest articol va voi povesti doar resedinta, avand in vedere ca este un subiect foarte vast si sunt multe multe camere de vazut (in total se pare ca sunt 120 de camere, dar nu stiu cate am vazut), si nu stiu daca exista o regula anume de vizitare, eu am sa povestesc dupa cum am pozele, deci prima incapere vizitata este una care m-a frapat, “Curtea Grotei” (o traducere ciudata pentru Grotto Courtyard) si care mi s-a parut atat de ciudata, exista niste panouri explicative, nu neaparat langa lucrari dar cate ceva am reusit sa prind. A fost construita la sfarsit de secol XVII sub ducele Albrecht al V-lea ca o sala in care sa -si expuna colectia de antichitati, si refacuta ulterior in 1730. Lucrarea centrala este o fantana pozitionata intr-o grota cu stalactite si stalacmite, desupra caruia se afla statuia din bronz aurit a lui Mercur. In principiu grota este colorata si decorata cu cristale si scoici, dar nu pot spune ca acest loc mi s-a parut unul placut insa am mers mai departe, intr-o sala care avea sa ma impresioneze, Antiquarium, o sala in stil renascentist care are o lungime de 69 m, impodobita cu picturi printre care sunt si reprezentari ale oraselor bavareze, sala a fost finalizata in anii 1600. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial bolta a fost distrusa de o bomba insa refacuta ulterior. Aceasta sala este folosita astazi pentru evenimente culturale sau receptii. Aici se gaseste colectia de statui apartinand imparatilor romani.

Am ajuns intr-o alta sala spectaculoasa, Galeria Ancestrala, unde sunt 121 de portrete reprezentari ale casei regale (incadrate de rame aurite si o multime de decoratiuni aurite, si de asemenea aici regasim arborele genealogic al casei Wittelsbach. Picturile de pe tavan dunt din 1730.

In centrul acestei incaperi se gaseste una dintre cele mai mari lucrari, portretul ducelui Theodo, primul duce al Bavariei, primul rege al casei Wittelsbach.

Urmeaza o incapere in care se gasesc vesminte bisericesti, sau alte astfel de obiecte, pentru ca sa ajungem intr-o incapere (foarte bine securizata, deci obiectele sunt foarte valoroase) unde se gasesc antichitati, relicve, piese de colectie din secolele XVI-XVIII.

Si ajungem sa vedem de sus interiorul Capelei de la curte, construita pe la 1600, cu explicatia vechimii fiecarei piese.

Intalnim si o alta capela, provenienta tot din jurul lui 1600, cu peretii frumos ornamentati, culoarea imitand marmura, picturi prezentand scene din viata Fecioarei Maria si realizate de Albrect Duhrer.

Fiecare sala prin care treceam purta un nume celebru la vremea lui sau numita dupa anumite specificatii, eu doar admiram exponatele, unele fiind explicate, mai multe am sa spun la fiecare poza in parte (unde pot). Uitandu-ma acum la poze imi dau seama ca este greu sa le descriu aici si cel mai bine va fi cand voi atasa pozele.

Intalnim de asemenea o serie de camere care poarta nume de culori deoarece asa sunt si decorate. Si o alta incapere pe care o ghicesti dupa cum arata a fost “Cabinetul chinezesc” , foarte bogata in miniaturi si colorata destul de puternic in rosu.

Secolul XVIII este marcat de o noua dezvoltare in cultura aristocratiei si ajungem la o perioada dominata de argint, asadar toate obiectele de aici erau din argint, majoritatea pieselor provenind din Augsburg care era un furnizor de argintarie inca din 1550.

Dar secolul XVIII-XIX inseamna si portelan, asa ca am coborat o scara unde erau o multime de exponate din portelan care infrumusetau mesele.

Si tot aici gasim o multime de statuete ornamentale din portelan, colectie ce cuprinde circa 500 de piese din Asia.

Ce nu mi-a placut aici a fost ca dupa ce ai trecut prin toate aceste incaperi nu exista o a doua iesire, asa incat trebue sa faci drumul inapoi pentru a urca scara.

O alta serie de sali aveau nume tematice dupa lucrarile de pe pereti: Sala Casatoriilor, Sala Tradarii, a Razbunarii, si altele.

Alte cateva sali erau dedicate artei, lucrari pe pereti, o multime de farfurii din portelan care infatiseaza castele, …... apoi sali in care erau expuse copii ale unor lucrari din vechea pinacoteca, si nu erau explicatii in dreptul fiecareia, dar era un panou in care tablourile erau numerotate si explicate.

Citind cele de mai sus imi dau seama ca am povestit foarte pe repede ‘nainte, insa am vazut atat de multe incat daca chiar as fi povestit cu amaunte, as fi scris de cel putin 5-6 ori mai mult.

Este foarte greu sa explici acesta resedinta si poate ca pozele vor spune mai multe, insa daca aveti ocazia sa ajungeti acolo, nu ezitati sa vizitati acest loc, va asigur ca merita, este usor de ajuns si sigur nu v ava dezamagi.

---

VIZUALIZĂRI: 774 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI