Un praf de mumie, por favor! Muzeul Farmaciei

TIPĂREȘTE

În drumurile mele prin alte țări am o mare problemă, îmi lipsesc farmaciile de care să mă împiedic la fiecare pas precum aici acasă! Chiar recent, în Kastoria, aveam nevoie de ceva și cum nu văzusem nici o farmakeio prin apropierea hotelului, am cerut informaţii la recepţie, reacţia doamnei a fost surprinzătoare căci farmacia era departe tare de o zonă foarte circulată ca cea de pe malul lacului. Cam aceeaşi problemă, din fericire fără să fie nevoie să le trec pragul, am avut şi în alte ţări europene unde nu doar numărul lor mic m-a mirat ci chiar şi programul. Grecia din acest punct de vedere este number one pe lista mea, farmaciile sunt mai răruţe, au program scurt şi nici buluc de clienţi!! Doamne, cum pot trăi oamenii ăia fără farmacii muuulte şi ofertele lor de neratat?!

Cam aceeaşi problemă am avut-o şi în Portugalia. Şi ca să compensez cumva dorul de ele ???? şi reclamele lor atât de atractive, am ales să vedem cum s-au descurcat oamenii de-a lungul timpului în acest domeniu totuşi indispensabil vieţii, leacurile! Aşa că în Lisabona mi-am dorit să văd un muzeu despre care citisem că ar fi interesant, că este destul de nou, că nu se îmbulzesc turiștii foarte mult la ușa lui. Aşa am ajuns în faţa Muzeului Farmaciei şi nu regret.

Farmaciştii din ziua de azi, cei pe care îi întâlneşte fiecare dintre noi când trece pragul magazinelor de specialitate, sunt total diferiţi de ce era odată omul în halat alb din spatele recepturii. Adevăraţii farmacişti mai sunt în spitalele care acceptă o strânsă colaborare medic-farmacist pe caz şi pe aceştia nu-i veţi întâlni la noi din motive pe care nu vreau şi nu e locul să le dezvolt. Dar farmacia, de fapt ştiinţa preparării leacurilor este veche de când omenirea şi s-a dezvoltat alături, ba chiar s-a împletit cu arta vinificaţiei, gastronomiei, ceramică, religie, botanică, zoologie şi mineralogie, chimie şi fizică neapărat, multe altele. Istoria acesteia privită cu 5000 de ani în urmă, o aflaţi şi la acest muzeu din Lisabona. Deci să intrăm direct în sălile lui.

Parterul este dedicat istoriei farmaciei în Portugalia, teritoriul european. Aici sunt expuse vase din bronz, ceramică şi sticlă, unele simple, altele având pictate elemente florale sau portrete ale alchimiştilor, fabricate în Europa sau Asia, sunt microscoape din secolele trecute, lamele şi instrumentar specific oficinelor vechi / laborator farmaceutic. Tot aici sunt documente care dovedesc că prima farmacie portugheză s-a deschis în sec. XIII, este expusă diploma de farmacist din 1338 semnată de regele Alfonso al IV-lea, documente şi vase de la apariţia primei familii de producători şi vânzători de leacuri în serie din sec. XVII, aprobarea pentru deschiderea unei farmacii pe la sfârşit de sec. XVIII, apoi primele farmacopei portugheze / bibliile farmaciştilor, apărute în sec. XVII şi XVIII, prima scrisă de călugării unei mânăstiri din Coimbra ce practicau această profesie; portrete, diplome, alambicuri, mobilier pentru cei imobilizaţi, diverse alte produse ce se vindeau prin farmacii în sec. XVIII - XIX. Sunt reconstituite farmacii vechi portugheze de peste 200 ani, una care încă funcţionează în Sousa dar şi mobilierul şi dotarea originală a unei farmacii din Macao din sec. XIX care a funcţionat până în 1996. A fost adusă aici cu trei ani înainte de predarea fostei colonii portugheze către China.

Etajele clădirii au o frumoasă expoziţie permanentă, “Farmacia în lume”. Aici sunt expuse obiecte autentice, nimic contrafăcut, din toate culturile importante ale lumii şi datate cu până la 5000 de ani în urmă. Istoria farmaciei înseamnă mult mai mult, unii specialişti o apreciază la cam 7000 de ani, făcând o separare între folosirea plantelor de leac din instinct, aşa cum se găsec în natură şi folosirea lor cu premeditare ca preparate. Este prezentată pe rând, prin obiecte şi câteva panouri explicative, arta vracilor şi şamanilor care apelau la spirite, a sacerdoţilor din temple apoi a celor care au început să practice meseria pe baza descoperirilor ştiinţifice. Trecem pe rând prin istoria veche a leacurilor şi străbatem citind şi privind exponatele pe care sunt inscripţionate, pictate sau au chiar formele ciudate ale zeilor, părţi de corp uman, urne, prezentând perioada empirică, la comun căci nu s-a putut dovedi care farmacie este mai veche, egipteană, babiloniană sau chineză. Trecem la perioada lui Hipocrate, Dioscoride, părintele fitoterapiei şi la medicul farmacist Galenus. Urmează exponatele perioadei experimentărilor unde rolul principal l-au jucat alchimiştii arabi care au folosit primele aparate de distilat, au obţinut alcoolul etilic, zahărul din trestie. Prima farmacie oficială din lume s-a deschis la Bagdad în 754. Ultima perioadă, cea ştiinţifică, prezintă descoperirile elementelor chimice cu rol major în prepararea medicamentelor, fotografii, documente, instrumente folosite de Marie Curie, Pasteur, Hahnemann şi mulţi alţii. Un panou aparte este dedicat celui mai longeviv medicament al lumii, aspirina cum o numim azi în forma industrială, de la recomandarea şi folosirea ei în absolut toate culturile lumii antice, pe toate continentele, texte vechi care aveau recomandări şi contraindicaţii valabile chiar şi azi după studii ştiinţifice ultra moderne. Găsim inscripţionate reţete şi alte informaţii de pe Codul lui Hammurabi din sec. XVIII î. Hr., de pe papirusurile Ebers considerat cel mai vechi tratat de medicină, din anul 1500 î. Hr., vase şi obiecte specifice foarte multe din Egiptul antic, Siria, Babilon, Mesopotamia, Persia, Japonia, texte de la şcolile de medicină greceşti Kos şi Knidos, din teritoriile ocupate de romani cum ar fi Palestina, Liban, Cipru. Vitrine interesante sunt cele aparţinând culturilor arabe şi tibetane, despre cele aparţinând culturilor amerindienilor ce să mai spun, exponatele Maya sunt aparte. Deosebite sunt statuetele ce indică punctele de acupunctură sau locurile pentru intervenţii chirurgicale în perioada medievală.

Farmacia portabilă cu semnătura unui artist rus ce a lucrat pentru palatele din Sankt Petersburg este deosebită, o adevărată capodoperă.

Dintre multele exponate mă voi opri la două. Unul este o centură metalică pentru bărbaţi. Obiectul nu avea nici o explicaţie, nici o plăcuţă care să indice măcar perioada când s-a folosit dacă nu şi alte informaţii, oricum este un exponat care atrage. O veţi vedea în poză. Al doilea exponat este imposibil de ratat, este sarcofagul egiptean al lui Irtierut, perioada 712 - 525 î. Hr., un sarcofag de 1.80 m înălţime, din lemn acoperit cu ipsos pictat cu motive zoomorfe şi cu texte către zeii egipteni. Are figura celui decedat destul de bine redată şi în interior sunt şi cele patru vase conţinând viscerele. De ce este aici acest sarcofag? Păi cei ce frecventaţi farmaciile şi magazinele naturiste căutând leacuri pentru tinereţe veşnică, slăbit, sex precum zeii şi eu mai ştiu ce vis irealizabil care nu este înscris în ADN-ul vostru propriu, aţi fost îndrumaţi de multe ori să cumpăraţi şi să consumaţi acum în sec. XXI, pulberea de mumie. Ei bine într-o perioadă a sec. XII - XVIII orice vraci şi mai apoi farmacist serios trebuia să aibă în laborator "pulvis mumiae verae" - pulbere mumie autentică, un praf maroniu a cărui origine era diferită, fie de la Marea Moartă, fie din peşterile de altitudine din munţii Pamir. În Europa produsul a fost adus de cruciaţii sec. XII. Dintr-o greşeală se pare prin sec. XIV produsul a fost confundat cu mumiile egiptene -mom sau mum în persană înseamnă asfalt totuşi - şi s-a ajuns ca părţile mumiilor umane mojarate, pisate să fie consumate ca atare sau în combinaţii, fiind considerate panaceu! Istoria comerţului cu mumii pentru acest produs este dramatică. Nu doar mumiile egiptene au fost distruse, s-a ajuns până la fabricarea de mumii false iar unele ţări europene au suferit pierderi arheologice imense datorită hoţilor de mumii, Malta fiind una dintre ele. Praful de mumie avea o valoare care era egală cu cea a aurului. Folosirea microscopului a pus capăt definitiv acestui înfloritor comerţ, s-a demonstrat ştiinţific că rezultatul sigur de care aveau parte cei ce practicau inconştient canibalismul era slujba de veşnică pomenire, germenii prezenţi în carnea umană mumifiată sunt ucigători. Cu toate acestea în farmaciile româneşti s-a vândut bine până în 1920 chiar pubere din bieţii egipteni!! Azi vi se vând vise deşarte sub numele de "mumio", mineral din munţii Altai!

Un loc aparte îl ocupă sala destinată Farmaciei Militare şi cred că vă daţi seama de ce. Farmaciştii şi medicii militari au fost mult timp cei mai apreciaţi specialişti, ei, pe lângă faptul că erau luptători pe tărâmul sănătăţii, trebuiau să lupte practic şi cu armele în caz că răniţii, spitalul de campanie trebuia apărat. Apoi materialul de studiu, din păcate soldaţii răniţi, era vast şi le punea la grea încercare capacităţile profesionale, un subiect amplu, cu multe valenţe ştiinţifice, religioase, filozofice dar le-a oferit şi un bogat şi gratuit material de studiu celor înzestraţi spre ştiinţa cunoaşterii anatomiei şi fiziologiei umane.

Muzeul are ca punct terminus expoziţia truselor farmaceutice folosite de echipajele spaţiale Mir şi Endeavor, alături de câteva exponate ce prezintă alimentele folosite de echipajele ruseşti în misiunile lor.

Iar dacă vreţi să vă distraţi, la parter şi la ultimul etaj, reclama a fost mereu sufletul comerţului cu leacuri!

În fiecare oraş mare european există câte o farmacie veche unde proprietarul cu mândrie îşi expune mobilierul şi ceramica deosebită. Portughezii, prin Asociaţia Naţională de Farmacie, au dorit deschiderea unui muzeu cu specific, aşa că în 1981 s-a făcut apel la toţi cei ce deţin farmacii vechi cu obiecte valoroase să doneze câte ceva pentru înfiinţarea unui muzeu. În unele cazuri s-a mers chiar pe participarea la licitaţii pentru a obţine exponate de mare valoare. Se spune că farmaciştii portughezi au donat de bună voie obiecte extrem de valoroase şi documente şi au participat cu multă pasiune la înfiinţarea muzeului. Cea mai valoroasă donaţie şi de fapt începutul acestui muzeu a fost colecţia impresionantă, personală a dr. farm. Salgueiro Basso, un farmacist de mare valoare pentru portughezi şi care a coordonat îmbogăţirea colecţiilor muzeului până la decesul său în 2014.

Dacă obosiţi vizitând muzeul, puteţi să vă relaxaţi la final într-un mod aparte. Dacă vă e sete comandaţi H2O sau un LSD - whiski cu ginjas sau o Morphine - ananas cu vin spumant, Ibuprofen - bere cu lămâie!! Ei bine toate aceste tratamente se găsesc la restaurantul ANFP, în aceeaşi clădire, la preţuri medii, sunt otc-uri totuşi ???? deci nu sunt gratuite. Este un loc drăguţ pe care l-am văzut doar în trecere căci servirea începea cu ora 13. Deşi ne-am propus să revenim acolo pentru masă, Cronos n-a fost de acord dar nu-i timpul trecut. Ori poate ajungeţi voi şi-mi ziceţi şi mie cât de bună e o porţie de Placebo şi mai ales formula ei! Bine, fie, nu cea chimică ci gastronomică!

Muzeul Farmaciei din Lisabona este într-o clădire veche construită în 1870, pe rua Marechal Saldanha nr. 1. Ca poziţie este chiar lângă miradouro Santa Catarina. Este deschis între orele 10 şi 19 luni-vineri, sămbăta programul pare neclar. Preţul pentru adulţi este 5 € la care se aplică reducerea de 20% pentru deţinătorii de LisboaCard. Fotografiatul este gratuit. Tipul care vindea biletele ne-a făcut favoarea financiară de a ne încadra la vârsta de peste 65 ani fără să ne întrebe, aşa că am plătit doar 5.6 € în loc de 8 € (3.5 € pentru persoanele peste 65 ani, la care s-a aplicat 20% reducere). Oricum în c. i. nu suntem deloc departe de asta sau poate doar că eram încă şifonaţi de somn, nu ne-a deranjat atâta timp cât a rămas şi de o cafea mică ☺

Aveţi grijă cu camerele de supraveghere, eu sau unul din ceilalţi turişti din sală am reuşit să declanşăm o alarmă apropiindu-ne prea mult de o vitrină. N-a fost nici o problemă cu paza, au văzut supraveghetorii de la parter că nu a fost nimic intenţionat, deşi eram în dreptul unei vitrine cu un exponat de aur.

Dacă aveţi timp vă recomand vizitarea acestui muzeu interesant, accesibil ca înţelegere a exponatelor şi mesajului său oricui, nu doar celor din branşă. Este singurul muzeu european privat care prezintă atât de bogat istoria artei şi ştiinţei leacurilor, motiv pentru care a şi fost premiat de nenumărate ori. Istoria leacurilor lumii şi mai apoi a drogurilor, doar asta sunt medicamentele, este interesantă, este evoluţia minţii omeneşti şi în acelaşi timp o înţelegere a relaţiilor dintre vieţuitoarele planetei. Dar este şi o enigmă. Se crede că oamenii primitivi au descoperit leacurile observând animalele din preajmă care le foloseau din instinct, le-au folosit apoi şi ei, după un timp le-au “gândit”, asociat, dezvoltat până s-a ajuns la ceea ce s-a numit “secolul medicamentelor”, sec. XX. Dar unde-i începutul nu ştim. Că nu ne dorim să avem de-a face cu medicamentele chimice…. din păcate este un drum cu un singur sens dar vizitarea muzeului lusitan vă duce pe multe căi ale vechilor civilizaţii şi vă înmulţeşte considerabil seria enigmelor despre trecut dar vă dă şi de cugetat pentru viitor.

Şi dacă nu reuşiţi să vizitaţi muzeul lusitan, să ştiţi că este o filială şi în Porto, cu alte exponate dar tot autentice, la care însă noi n-am mai ajuns de data asta.

Vă rog ataşaţi youtube.com/watch?v=zsNJdJe6HpI Enigma, Karunesh. Mulţumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI