Casa Memorială G. Călinescu (sic!)

TIPĂREȘTE

Am hotărât să mai ies din casă pentru că doi ani de pandemie, ne-au sălbăticit, în special pe cei mai în vârstă. Sejurul petrecut luna trecută pe Valea Doftanei mi-a redeschis pofta de a mai vedea câte ceva nou. Cam la 500m de locuinţa mea se află Casa Memorială G. Călinescu pe care am amânat s-o vizitez pentru mai târziu. Acel mai târziu a venit.

Cine a fost George Călinescu?

˝a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile. A fost un geniu al literaturii române. Pentru informaţii suplimentare asupra vieţii şi carierei lui, rog vizionaţi clipul scurt pe care-l ataşez reviewului.

Cine nu a citit în adolescenţă Enigma Otiliei sau Scrinul negru, cine nu a auzit de Viaţa lui M. Eminescu sau Istoria literaturii române, scrise tot de el? Eu îmi aduc aminte de emisiunile lui la radio pe care la fel ca cele despre muzică ale lui Iosif Sava le ascultam cu regularitate. Avea o voce amplă, sacadată, vorbea tare, răspicat şi scanda fiecare cuvânt (aşa se intonau frazele în limbile greacă şi latină).

Vizita la Casa Memorială (sic!) George Călinescu

Cum v-am scris, Casa Memorială a lui G. Călinescu se află la o distanţă de cca 500m de locuinţa mea. Pe strada care-i poartă numele la nr. 53 aproape nu am văzut casa din cauza ramurilor bogate ale unui copac care atârnau până pe trotoar. Pe gardul vopsit în roşu era fixată o placă de mari dimensiuni inscripţionată cu litere mari roşii pe fond albastru ˝Academia Română- Casa Memorială George Călinescu˝. În poartă era şi sulul unei reviste de publicitate lăsată acolo probabil de curând pentru că, cu o zi-două în urmă plouase. Alaturi, tot pe gardul vopsit în roşu este scris Teritoriu Protejat de Tiger Security şi Parcarea interzisă. La poartă era un lanţ cu un lacăt ruginit. Prin ochiurile mari am văzut curtea: plină de mizerie şi gunoi, cu câteva scaune răsturnate, cu buruieni crescute la întâmplare şi două statui de piatră: una tocită de vreme, amplasată mai lângă poartă reprezentând un leu, cealălaltă era tot un animal longilin aşezat pe un soclu de cărămidă dar era prea departe ca să fiu sigură despre ce este vorba. Un tomberon mare de gunoi trona în spatele gardului. Casa modestă cu un etaj părea părăsită, la ferestre nu erau perdele dar un ochi de geam era deschis. În partea dreaptă a curţii era o altă clădire micuţă fără etaj, în faţa căreia era arborat un drapel tricolor. Am intrat pe net şi am aflat nr. de telefon la care răspundea un robot în română şi engleză că să încerc mai târziu (am încercat şi ziua următoare şi la fel). Tot de pe net am aflat şi programul de funcţionare al muzeului de marti până vineri între 10-14. Era joi, orele 12 şi lacătul ruginit era închis. Cum făcusem drumul până acolo, am intrat alături la restaurantul italienesc Maccheroni, aflat la nr. 51 să aflu informaţii. Patronul foarte amabil mi-a spus că de mai mulţi ani, această casă memorială a celui mai mare cărturar postbelic este părăsită. Proiectul clădirii a fost gândit de însuși criticul G. Călinescu iar grădina a fost amenajată tot de el. Stia că în biroul criticului era o bibliotecă extrem de valoroasă ce cuprindea cărți din literatura universală și ediții rare, iar masa de scris era acoperită cu cristal, pe ea rămânând încă stiloul acestuia deschis. Cu câţiva ani în urmă auzind nişte zgomote de baros în curtea casei Călinescu, patronul restaurantului alăturat a alertat poliţia. Nişte interlopi au forţat lacătul, au intrat în curte şi au spart în bucăţi un bust de bronz care reprezenta capul academicianului. Au cărat bucăţile de bronz în portbagajul unei maşini. Poliţia i-a prins pe hoţi. Cu ocazia asta patronul restaurantului a intrat în casă unde, din întregul mobilier, celebra bibliotecă şi tablourile semnate de pictori celebri, nu mai rămăsese decât un scaun de birou cu tapiţeria ruptă. A dat telefon la Academia Română şi i s-a spus că tot inventarul casei este depozitat şi deocamdată nu sunt bani pentru restaurarea casei memoriale. Colecţia de picturi luată din casa lui Călinescu reprezenta opere de ale lui Gh. Pătraşcu, Theodor Pallady, Ioan Andreescu, Alexandru Ciucurencu, Iosif Iser, Stefan Luchian. Deasemeni în casă erau covoare orientale, icoane pe sticlă, manuscrise de valoare şi fotografii.

Am găsit pe net câteva poze cu interioarele casei şi bustul de bronz înainte de vandalizare. Ultimul articol despre vizitarea casei memoriale G. Călinescu a apărut pe net în apr. 2018. De atunci au trecut patru ani şi nu s-a făcut nimic. Ce fonduri ar trebui ca să se cureţe o curte, să se zugrăvească, să se aducă patrimoniul înapoi, să se pună un paznic şi câteva camere video, cheltuieli care s-ar amortiza din banii pe biletele de vizitare? Ar trebui scos panoul pe care scrie Academia Română, care e o adevărată ruşine cât timp casa memorială nu e deschisă. Sper să nu se aştepte degradarea casei pentru a fi demolată şi vândut terenul la preţul zonei. Deasemeni pe internet sunt saituri fără dată în care se scrie ˝deschis acum˝, unul singur scrie ˝închis temporar˝, deasemeni fără precizarea de când şi până când. E de prisos să spun că cei care le publică ar trebui să le actualizeze. După ce am mulţumit patronului restaurantului pentru informaţiile primite am vrut să sondez părerea altor localnici. La magazinul Top Garden de alături la nr 155, nu ştiau nimic. Am oprit o domnişoară care-şi plimba căţelul- sigur era de pe- acolo ˝Care Călinescu? ˝ m-a întrebat indiferentă tânăra. Am vrut să aflu informaţii verificate de la biroul ˝Case memoriale˝din cadrul Academiei Române. Am dat telefon în două zile succesive la ore diferite. Nu a răspuns nimeni. Centralista i-a acoperit ˝Probabil sunt pe teren˝.

Şi ne mai mirăm de delăsarea celor care ar trebui să promoveze valorile culturale, de faptul că 45% din tinerii români sunt analfabeţi funcţionali şi că ne pierdem identitatea?

WEB, te rog ataşează: https://www.youtube.com/watch?v=HTx8HpAgKEU

Situat pe o străduţă liniştită care-i poartă numele, am găsit lacătul pus pe gardul curţii în orele de vizitare şi niciun afiş că ar fi închis

Am făcut un drum dus-întors ca să privesc în curtea muzeului prin ochiurile gardului de metal

---

VIZUALIZĂRI: 432 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI