Plimbare prin Puerto de Iguazu

TIPĂREȘTE

Spuneam, vezi impresii, că la a doua cazare din Argentina, în Puerto de Iguazu, am stat trei nopți, trei zile în care am văzut obiectivele turistice mari, vezi impresii, dar și mai multe obiective turistice mai mici, despre care voi povesti acum câte ceva.

Tot acolo spuneam câteva cuvinte despre oraș, aici voi spune doar că Puerto de Iguazu este un oraș mic, foarte frumos, cu aspect de stațiune, un oraș verde, că mi-ar fi plăcut să stau acolo mai multe zile, să mă plimb pe străzile largi, cu multe case și puține blocuri, și acelea nu mari, nu înalte, deosebite ca desing, arhitectură și coloristică ….

Voi vorbi aici despre obiectivele văzute în partea a doua a celor trei zile, obiective mai mici, dar deosebite …. Ca de obicei am mers doar noi doi, pe jos, cu mijloace de transport în comun și, mai rar, cu taxiul. Există și un autobuz cu etaj, Hop-on, Hop-off, nu l-am folosit pentru că nu am avut la dispoziție timpul necesar, circulă între orele 8 și 17.

În prima zi, după ce ne-am cazat și am lăsat bagajele am mers pe jos la Jardín de los Picaflores, să vedem păsările colibri, acele gingașe minuni ale naturii.

Aflată la vreo 800 de metri de Jardin de Iguazu Hotel unde eram cazați, este amenajată în grădina casei cu numărul 150 din Strada Fray Luis Beltrán, proprietara locuiește acolo și are facebook pe FB.

Grădină privată, de mici dimensiuni, în care peste 150 de păsări, bogat și diferit colorate, se mișcă liber având asigurate condiții de hrană și odihnă, este deschisă zilnic dimineața între orele 9 și 13, după amiaza de la 15 la 19, nu are taxă de intrare dar se oferă o contribuție, cum îi spun proprietarii, pentru noi doi a fost de 200 pesos (3 euro).

A fost plăcere și deconectare pentru mine ca, stând pe o bancă, sunt mai multe în grădină, să privesc minusculele păsărele, unele zburând pe lângă mine, ating și 90 de kilometri pe oră, altele oprite în aer cu aripile bătând cu viteză imensă, până la 60 de bătăi pe secundă, unele căutându-și hrana, altele luându-și masa, se apropia seara. Erau așa de iuți că nu am reușit să le pozez, doar le-am admirat…

Prin grădină zboară Colibri de Smarald, Colibri Bronzat, Colibri cu Coroana Violacee, Colibri cu Gâtul Alb, dar și alte păsări. Mi-a plăcut că în grădină, pe lângă “hrănitoarele” cu sirop de zahăr pentru colibri erau și “hrănitoare” pentru celelalte păsări, chiar și pentru animăluțele de acolo.

După aproape o oră de stat în grădină, ne-am luat la revedere de la gazda noastră și am plecat, tot pe jos, spre oraș, la hotelul unde stam…. După ce ne-am făcut inițierea cu păsările colibri, le-am auzit cântând în arborii de pe marginea străzilor, acum știam despre ele...

A doua zi, după plimbarea prin Parcul Național, am revenit cu autobuzul în oraș, am trecut prin Terminal de Omnibus de Ciduad de Puerto Iguazu, de unde plecasem dimineața, dar nu am coborât continuându-ne drumul cu același autobuz până la capătul traseului la Stația Hito de las Tres Fronteras unde am ajuns după vreo 10 minute pentru a vedea Hito de las Tres Fronteras, situat la confluența râului Iguazú cu fluviul Paraná, al doilea ca mărime după Amazon, locul de întâlnire a trei țări, Brazilia, Argentina și Paraguay. Malul argentinian este mai sus decât celelalte maluri, pozele ce se fac de aici spun totul….

Am mers în Parcul celor trei frontiere la Fântâna în interiorul căreia se afla un Obelisc vopsit în alb și albastru, culorile naționale ale Argentinei. Am pozat și Obeliscurile similare din Brazilia și Paraguay, vopsite în culorile lor naționale. În apropiere este deschis și un târg cu produse artizanale din cultura guarani, tradiționale. Zona nu este foarte mare, dar priveliștile sunt deosebite, se ajunge ușor acolo…

Ne-am plimbat circa o jumătate de oră, nu am mai așteptat autobuzul, circulă din jumătate în jumătate de oră, ultimul pleca la ora 18:30, și am plecat cu un taxi piețar, cost 150 pesos, … am ajuns mai repede în camera noastră.

Partea a doua a celei de-a treia zi petrecută în Puerto Iguazu a fost destinată unui parc despre Poporul Guaraní, un grup autohton din Paraguay și zonele înconjurătoare care prin procesul de colonizare s-a amestecat cu alte grupuri, a cărui populația a scăzut dramatic, dar cultura lui încă supraviețuiește, iar limba este vorbită de aproape întreg Paraguay.

Cultura Guaraní este prezentată în El Complejo Turístico Aripuca, complex turistic deschis zilnic între orele 9 și 18, are site aripuca.com.ar.

După ce am vizitat și a doua zi Parcul Național Iguazu am revenit puțin mai devreme la Terminalul de Autobuze după care am luat un altul pe care scria “Cataratas” pentru a merge spre Aripuca, aflată la puțin peste 3 kilometri, 25 pesos de persoană, i-am spus șoferului unde vrem să mergem, el a oprit în stație, am coborât, erau indicatoare, ne-am continuat drumul pe jos, mai întâi 200 de metri pe șoseaua perpendiculară pe RN 12, apoi la stânga, vreo 50 de metri, până la destinația noastră.

Elementul central al Complexului este Aripuca, o capcană utilizată și astăzi de Indienii Guaraní, făcută din lemne pentru a prinde păsări și animale mici, fără a le răni, și, mai important, să poată fi eliberate dacă nu corespund cerințelor pentru care au fost capturate.

Am achitat biletele de intrare, 130 pesos de persoană și am mers la intrarea străjuită de două trunchiuri de “Ybira-Pitá”, “Lemn Roșu”, copaci imenși, ca mărime, vezi poze, și vârstă, 1.000 de ani, cel din stânga, 500 ani celălalt. Câteva poze și am intrat în parc unde ne-a preluat un ghid care ne-a condus spre dreapta la capcana Aripuca în mărime naturală, cred că era și funcțională, nu am testat-o….

Am continuat plimbarea spre Centrul de Interpretare, o clădire cu etaj construită din bambus, cred că era interesant să-l vizităm, aflam mai multe despre moștenirea istorică și culturală lăsată de poporul guarani, despre integrarea lui în comunitățile locale, dar știam că centrul se adresează grupurilor organizate, iar timpul, veșnica mea problemă…. Totuși am ascultat puțin harfa ce se auzea din el și am citit pe panouri despre construcția centrului și a uriașei Aripuca.

Am ajuns la Capcana Aripuca din complex, o construcție ca o capcană imensă, circa 100 metri pătrați și peste 500 de tone, ce ar putea imobiliza și cel mai mare animal de pe pământ, a fost ridicată pentru a arăta că omenirea merge spre capcană, dar că există încă șansa de a supraviețui, interesant mesaj!!

Impresionant este faptul că niciunul din arborii folosiți în construcții nu a fost tăiat în acest scop, unii au fost achiziționați de la diverse gatere, alții, doborâți de furtuni sau de bătrânețe au fost recuperați de pe unde i-au găsit, în ideea de a transforma distrugerea arborilor într-un instrument pentru a ridica omenirii gradul de conștientizare despre resursele naturale și importanța lor. Mi-a plăcut și că pe trunchiurile de copaci erau scrise numele lor, sunt doar din 30 de specii…, dar nu scria nimic despre vârstă, greutate sau de unde au fost adusi buștenii; cel mai mare și mai greu, 27 de metri și 37 de tone, a fost adus de la 200 de kilometri. Aici am citit o poveste cu un mesaj deosebit, Povestea “Cei trei arbori”.

Într-o pădure, trei tineri copaci își spuneau visele: primul vrea să devină un sipet cu comori, al doilea o navă importantă iar al treilea să fie cel mai mare și mai apropiat copac de Dumnezeu. Timpul a trecut copacii au crescut și au fost tăiați, din primul s-a făcut o iesle, din al doilea o plută, iar al treilea a fost transformat în scânduri. Nu era ce-și doriseră ei dar, după un timp, în iesle a fost pus un copil născut în grajd, pluta a fost luată de valuri, dar unul din călători a spus “Calmează-te! ”, și furtuna s-a liniștit. După un timp scândurile au fost date unui Om, care le-a purtat până în vârful unui deal unde a fost răstignit și bătut în cuie. O sfântă poveste plină de învățăminte….

Am admirat apoi mica grădină cu apă, podeț și cascadă și am ajuns la “Zona Artizanatului Guaran”, primele întâlnite fiind mai multe Standuri cu produse artizanale realizate de Guarani, fluiere, aruncătoare de săgeți, brățări, magneți.

Foarte aproape am vizitat Galeria El Tacurú o clădire cu greutate, are circa 500 de tone de pietre, cea mai mare parte fiind Piatra Itacurubí, denumită și Tacurú ce se găsește în zonele joase, cu terenuri inundate. Piatra este în stare păstoasă, poate fi ușor modelat, pentru ca după câteva zile de contact cu aerul să se întărească, devenind foarte dură. Este Galerie de vânzări articole de artizanat, din lână, piele, oase, alpaca, argint și diferite tipuri de pietre semiprețioase, cuarț, ametiste, agate, topaz, …, aduse de la cunoscutele “Las Minas de Wanda”, exploatare minieră în Wanda, orașul coloniștilor polonezi, aflat la vreo 50 de kilometri.

Am mers apoi la El Yateí, Magazin de Artizanat Guarani, o casă tipică a coloniștilor din zonă, acoperiș în două ape, terasă în față, ridicată pe piloni pentru evitarea umidității, ce are o gamă diversificată de produse ale micilor artizani locali, diferite bomboane și caramele, lichioruri locale, miere sălbatică, făină de manioc și specificul lor Té de Yerba Mate, ceai ce se bea cald sau rece, cu un mod de preparare interesant, spun eu. Apa caldă la 70 – 80°C se pune într-un vas termostatat, ei îi mai spun și “mate” peste care se pune iarba mate până la trei sferturi din ea. Se poate adăuga și zahăr. Se agită astfel ca iarba să formeze un gol în interior, se așteaptă puțin și în golul din interior se introduce paiul cu care se bea ceaiul. Când se termină se pune altă apă și se reia ciclul... .

Artizanatul era frumos, cu prețuri bune, dar simțeam nevoia unei pauze, cu ceva răcoritor, așa că ne-am oprit la Gelateria El Cucurucho specializată pe gustări, sucuri naturale, fresh-uri, ceaiuri yerba mate solubile, sandvișuri și unica și rafinata înghețată din yerba mate și petale de flori Rosella, am gustat-o și chiar este deosebită…, după care am mers la Localul gastronomic Las Termitas, i se spune local, nu restaurant, pentru că în sală de evenimente complet echipată, se organizează spectacole de cină pentru petreceri private, nunți sau programe speciale pentru companii, evenimente ce pot fi însoțite de spectacole live.

Am revenit la intrare, am mers în stânga la o mică dar impresionantă Capelă de Lemn, și am făcut o vizită Milenarului “Ybira-Pitá”, cu interiorul ros de termite, găzduia și un Cuib de termite, dar putea adăposti și mai mulți turiști.

Plimbarea prin Aripuca ne-a luat aproape două ore, fără timpii necesari deplasărilor la și de la complex.

Aceste vizite sunt, cum spuneam și mai sus, deosebite, unice pentru mine și cred că pentru cei mai mulți vizitatori, am văzut o Grădină cu Colibri, Hotare cu Trei Frontiere sunt multe, există chiar și un Hotar cu Patru Frontiere, dar Civilizația Guarani nu mai este prezentată nicăieri…. Sunt destinații, de neratat!, care merită și trebuie văzute de toți turiștii ce ajung în Puerto de Iguazu, în Argentina….

Aici ne-am luat “La revedere! ” de la Puerto de Iguazu, a doua zi dimineața plecam spre Brazilia spre Foz do Iguaçu, următoarea noastră destinație, plecam cu atâtea amintiri frumoase în suflet….

Tuturor colegilor afaiști și celor ce ne citesc multă sănătate, lumină în suflet, gânduri frumoase și un Paște Binecuvântat!

---

VIZUALIZĂRI: 725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI