Castelul Predjama și Peștera Postojna

TIPĂREȘTE

Când am făcut traseul de vacanță, am zis că nu se poate să lipsească Peștera Postojna! Auzisem atâtea despre frumusețea ei, visasem de atâtea ori privind fotografii sau citind despre dantelăriile de calcar din adâncuri... I-am făcut loc inițial pe traseul de dus, în ziua în care aveam să ajungem de la Bled la Sirmione.

O vreme mi s-a părut un aranjament mulțumitor; chiar e de dorit să mai faci câte-un popas pe drum... Doar că la un moment dat mi-am amintit că parcă mai era ceva prin zonă. Sigur, Castelul Predjama! Păi cum să vizitezi peștera fără să vizitezi castelul, astea două merg la pachet, orice novice în ale turismului știe! 😊 Am luat a citi din nou, a calcula distanțe și timpi și am ajuns la concluzia că... ar putea fi fezabil, cu condiția să plecăm devreme din Bled (unde mai pui că mai „descoperisem” ceva peșteri prin zonă; ah, ce-ar fi meritat și ele!). La fața locului s-a schimbat schimbarea. Am povestit cum n-am putut înconjura lacul în aceeași zi cu vizitarea canionului Vintgar, deci a trebuit s-o lăsăm pe a doua zi dimineață, iar din Bled am plecat în jurul prânzului. Între timp ne calmaserăm: vom vizita Predjama și Postojna la întoarcere.

Zis și făcut. De la Palmanova am făcut în jur de oră, drum lejer încă la orele dimineții. Am străbătut întâi orășelul Postojna, pe urmă am trecut pe lângă arealul peșterii, am continuat 8 sau 9 km și am ajuns în cel al castelului. Între timp admirând culmile împădurite și casele frumoase, bogat împodobite cu flori, din cele 2-3 sate pe care le-am străbătut. E o zonă minunată (ca întreaga Slovenie dealtfel), plină de obiective interesante și de numeroase oportunități de a petrece timp în aer liber.

În zona castelului sunt 2 parcări publice cu plată (bine semnalizate): una mai sus (6 euro/zi), alta mai jos (3 euro/oră). Am socotit rapid: tot pe-acolo. Ne-am dus la cea de jos, că părea mai la îndemână. Parcarea de autocare este însă la nivelul castelului, vis-a-vis de bisericuța din răspântie. De aici, la câteva zeci de metri mai încolo, se află o pensiune și o clădire multifuncțională: casă de bilete, muzeu cinegetico-etnografic, bar-cafenea cu terasă exterioară parțial acoperită. Am studiat un pic oferta. Se pot vizita următoarele obiective: castelul, peștera, Vivarium și Muzeul Carstic (ultimele 2 în apropierea peșterii), iar biletele se pot achiziționa pentru fiecare în parte sau se pot face tot felul de combinații. Noi am luat bilet combinat pentru toate - 56,5 euro bucata. Există reduceri pentru copii și tineri, voi atașa foto.

Din acest punct, aleea se trifurcă: o ramură coboară în stânga către o mâncătorie (era închisă), alta urcă în dreapta (nu știu încotro, nu mi-am bătut capul) și cea din mijloc continuă la același nivel către castel. Nu înainte de a forma o mică platformă deasupra văii, de unde priveliștea este de carte poștală: castelul renascentist cu ziduri albe și ferestre decorate cu mușcate sângerii, având în spate gaura uriașă ce-l conține și colțul de stâncă ce străpunge cerul!

Predjama se traduce mot-a-mot drept „în fața peșterii” , este cel mai mare edificiu din lume construit parțial într-o peșteră și, cu siguranță, cel mai bine conservat. Istoria sa pare că pornește din sec. 12 (deși sunt voci care susțin că ar putea fi chiar mai vechi), suferind, desigur, modificări și adăugiri. Aspectul actual provine de la finele sec. 16, când contele Ivan Kobenzl avea să ridice turnul de intrare și să extindă spațiile de locuit. Ultimii proprietari – familia nobiliară Windischgratz – au deținut castelul timp de un veac (1846-1945), folosindu-l mai mult ca reședință de vânătoare pe perioada verii (dovadă stau numeroasele trofee fixate pe pereții ultimului nivel, după cum urma să vedem în curând).

Intrăm în castel străbătând un podeț și ajungem la baza turnului de intrare, unde sunt expuse blazoane familiale, un sarcofag de piatră, replica unui tun medieval și alte mici artefacte. Deja putem admira ici-colo „pereții” săpați în roca dură, pe alocuri acoperită de un fel de mușchi foarte fin, cu nuanțe verzui și albăstrii. Sunt numeroase panouri informative în castel, toate în 4 limbi (slovenă, engleză, germană și italiană), informațiile de mai sus de acolo le-am sintetizat. În plus, aflăm (dar ne imaginaserăm deja) că principalul scop al edificiului a fost de apărare, în detrimentul confortului. Viața trebuie să fi fost dificilă la Predjama, mai ales pe timp de iarnă, frigul, umezeala și curenții reci de aer reprezentând regula (multe spații comunică direct cu exteriorul, mai ales pe verticală).

Urcăm mai apoi în mansarda turnului, destinată soldaților. Camera este prevăzută cu orificii gen guri de tragere, permițând o bună observare a potențialilor atacatori, precum și înlăturarea acestora prin metode specifice timpurilor. Mobilerul sumar include un pat grosolan cu saltea de paie (pe care doarme nestingherită o pisică adevărată; toată lumea se distrează și o pozează de la depărtare, să nu-i deranjeze somnul de frumusețe) și un ceaun pe pirostrii plasat fix în centrul încăperii.

La același nivel, în capătul unui mic coridor, găsim o încăpere dedicată ultimilor proprietari, cu mobilier minuțios sculptat și o panoplie de fotografii. Femei frumoase, copii delicioși...

Urmăm traseul de vizitare care ne conduce în corpul principal al castelului, așa-numitul Palatium, ce conținea apartamentele nobiliare și se întinde pe 3 niveluri. La primul e Sala Cavalerilor, un spațiu destinat exclusiv bărbaților. Atmosfera de altădată este reprodusă cu ajutorul manechinelor îmbrăcate în haine de epocă: stăpânul stă în capul mesei, în timp ce șeful gărzii îi dă raportul. În zona ferestrelor se poate observa cât de groase sunt zidurile (peste 1,5 metri) și tot acolo sunt amenajate mici spații de odihnă/supraveghere, cu câte o băncuță față în față.

Camera Cavalerilor conține un compartiment secret în care erau păstrate bunurile cele mai de preț, iar un tunel îngust (în care în mod obișnuit erau ținuți câinii de vânătoare) făcea comunicarea cu peștera. Este de notorietate povestea contelui Erazem, unul dintre deținătorii Predjamei, care a fost nevoit să se baricadeze în castel după un duel contestat în care și-a ucis adversarul. El a rezistat aici fix un an și o zi și ar fi rezistat mult mai mult dacă n-ar fi fost trădat de un servitor și ucis de o ghiulea tocmai când se afla pe... tron (metaforic vorbind). Cum a rezistat? Păi numai el cunoștea secretele castelului și tunelele din peșteră, precum și canalele săpate în munte care-i asigurau apă de băut. Se spune că la un moment dat și-a umilit asediatorii aruncându-le, în loc de apă clocotită, cireșe proaspăt culese!

Etajul următor conține cele 2 săli de mese, A și B (așa-s denumite), una mai mare și alta mai mică, taman pregătite pentru prânz. Ele jucau și rol de camere de zi, destinate femeilor și copiilor. Tot la acest nivel se află bucătăria, cu un șemineu plasat sub un horn natural. Și Sala de Judecată, cu un pasaj ce comunica direct cu camera de tortură, dar și cu un chepeng ce se deschidea direct deasupra unei prăpastii adânci de 60 m! În vechime, stăpânul castelului avea drept de judecată și, în funcție de ce se aștepta de la pârât, acesta era „transferat” ori colo, ori dincolo...

La nivelul al treilea al Palatium-ului se afla singura încăpere încălzită, cu rol de dormitor, desigur. Noi o admirăm azi îmbrăcată integral în lambriuri de lemn, însă mă îndoiesc că acum 500 de ani era așa... Pe palier există și o micuță capelă închinată Sf. Anna, cu formă neregulată conferită de sinuozitățile stâncii în care a fost parțial săpată. Ea păstrează o copie după o frumoasă pieta din sec 15. Citim că familia nobiliară obișnuia să urmărească slujba din camera încălzită, în timp ce preoții și slujitorii stăteau în capelă. Alături se afla sacristia, modesta locuință a capelanului. Admirăm și Armureria, o încăpere destul de impresionantă ca dimensiuni, care pe vremuri era ocupată de gărzile palatului, iar azi expune o colecție de armament medieval.

Un șir îngust de trepte tăiate în munte ne conduce la al patrulea nivel, ce aparținea slujitorilor, camera centrală din mansardă fiind împărțită cândva în mai multe zone de locuit. Terasa spațioasă permitea observarea împrejurimilor, iar clopotul fixat de o grindă putea fi manevrat pentru a da alarma în caz de pericol.

Alte scări duc direct în peșteră. Gura acesteia este cu adevărat impresionată, urcăm încă până pe un fel de platformă considerată punctul cel mai înalt al castelului, unde se găsește un recipient colector pentru apă. De aici începe o alee ce pare să se piardă în adâncul muntelui, însă intrarea în tunel e închisă de o portiță. Citisem despre acest aspect, că în jumătatea mai caldă a anului se poate vizita o parte din peșteră, dar acum, fiind trecuți de 1 septembrie, tocmai ce s-a închis – pentru a proteja coloniile de lilieci ce-și au sălajul prin cotloane. Cu cei 14 km de coridoare, peștera asta a castelului (nu i-am aflat numele, dacă o avea unul) este a doua cea mai lungă din Slovenia (după Postojna, cu puțin peste 24 km).

Am revenit la clădirea multifuncțională în scop de toalete și, dacă tot am intrat, am zis să prelungim un pic popasul, căci eram cam însetați și, în plus, mirosea îmbietor a plăcintă abia scoasă din cuptor!... Am luat doar o porție pe care am împărțit-o, avea să fie delicioasă – mere, mac, nucă, scorțișoară, vanilie. Plus o bere pentru mine și o cafea tare pentru șofer – 10 euro.

Am parcurs înapoi cei câțiva km până la parcarea rezervată celor ce vor să viziteze peștera Postojna și atracțiile din jurul său. Parcarea este uriașă și tot cu plată, genul „plătești cât stai” . Pe urmă se traversează un părculeț, un podeț peste un râu, se lasă în stânga o mâncătorie, se urcă scările și se ajunge pe platoul unde sunt toate, inclusiv Hotelul Jama, încă o mâncătorie-autoservire și multe standuri ce vând tot felul de prostioare. Intrarea în peșteră e undeva în capătul din stânga.

Peștera Postojna are o istorie veche, atât ea însăși, cât și de când oamenii zonei au descoperit-o, inițial pentru a se ascunde de pericole și, mult mai târziu, în scop turistic. N-o să zic mai multe; la un click distanță găsiți tot felul de informații și curiozități 😊. Din cei 24 km de coridoare, traseul de vizitare însumeză doar vreo 5, dintre care primii 3,5 se parcurg cu un trenuleț electric, iar restul per pedes, cu ghid. În total, cam o oră și jumătate. Se urcă și se coboară scări, dar nu de speriat, iar temperatura interioară este în jur de 10°C, deci e bine să aveți o jachetă-ceva cu voi.

Altfel, da, peștera este o minunăție, cu o bogăție de formațiuni carstice greu de imaginat! Mi-a fost foarte greu să selectez poze pentru articol, pur și simplu pe toate ar fi meritat să vi le arăt...

Vivarium și Muzeul Carstic doar le-am bifat din mers, recunosc. Primul este dedicat viețuitoarelor mărunte ce trăiesc în adâncurile pământului, iar vedeta incontestabilă a Postojnei este, desigur, micul olm (Proteus Anguinus) – „o reptilă acvatică rară cu piele asemănătoare cu cea umană, semitransparentă, cu ochii atrofiați și branhii exterioare” (Wikipedia). Muzeul „povestește” foarte frumos și interesant despre peștera Postojna și despre tot felul de fenomene carstice în general, având numeroase secțiuni interactive, atât pentru adulți, cât și pentru cei mici. Chiar mi-a părut rău că n-am mai avut nici timp, nici răbdare pentru ele. Sfat: nu faceți ca noi, luați-vă cazare în zonă și dedicați cel puțin o zi întreagă acestor obiective, că merită!

Până la următoarea cazare mai aveam vreo 400 și ceva de km și, deși nu stăteam deloc bine cu timpul, am zis să mai întârziem un pic și să ne punem burticile la cale, că ele n-au nicio vină... Și unde mănânci mai repede decât la autoservire?! Ne-am luat câte o supă fiecare plus o porție de friptură la tavă cu piure de cartofi (de împărțit) plus câte o apă minerală rece = aproape 30 de euro. Gustos și ieftin. Se va fi dovedit că am fost inspirați, deoarece drumul avea să fie extrem de aglomerat pe porțiunea slovenă (multe bucăți de autostradă în lucru), iar timpul estimat să fie considerabil mai lung.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI