Situl Dion

TIPĂREȘTE

Dupa un circuit de doua saptamani prin Peloponez, in drum spre casa, am ales, ca o cazare intermediara, sa ramanem in Paralia Katerini, parte a provinciei Pieria.

Pieria se intinde pe malul golfului Thermaikos, cam de la Methoni pana la Nei Pori si spre continent pana la varful Mytikas, are o forma triunghiulara si capitala este la Katerini, cel mai mare oras din judet cu aproximativ 50.000 de locuitori. Pieria se afla in inima Greciei, la 60 de km sud-vest de Salonic si are 70 km de plaje frumoase la marea Egee si contine si o parte din legendarii Munti ai Olimpului (locul preferat al zeilor din mitologie) si chiar varful Mytikas (locul 2 in Balcani cu 2917m inaltime).

Cazarea intermediara in Paralia Katerini nu am ales-o neaparat pentru odihna ci mai mult pentru a vizita, in primul rand, situl arheologic Dion.

Dion-ul este situat la 12km de Litochoro si la 15km de Katerini. Este un sit arheologic de o importanta covarsitoare pentru greci, care conserva ramasitele orasului antic Dion - orasul lui Zeus.

Aflat la poalele Muntilor Olimp, orasul Dion era “locul sacru” al vechilor macedonieni, unde, un mare altar a fost construit pentru al venera pe atotputernicul Zeus si pe surorile acestuia, Muzele, intr-un cadru natural unic caracterizat de o vegetatie bogata, arbori seculari, nenumarate izvoare si chiar si un rau navigabil. Orasul a fost un important centru de civilizatie timp de mai bine de 1000 de ani.

Prima menționare a lui Dion în istorie vine de la Thucydides, care afirmă că a fost primul oraș in care a ajuns generalul spartan Brasidas, după trecerea din Tesalia in Macedonia pe drumul său prin tărâmul aliatului său Perdiccas II în timpul expediției sale împotriva coloniilor atenienilor din Tracia în anul 424 î. Hr. Potrivit lui Diodorus Siculus, Archelau I a fost cel care, la sfârșitul secolului al V-lea î. Hr., când statul macedonean a dobândit o putere mare și a ieșit pe scena istoriei, a dat orașului și sanctuarului lor importanța ulterioară prin instituirea unui festival de nouă zile de jocuri care au inclus concursuri atletice și dramatice în cinstea lui Zeus și Muzelor (surorile lui Zeus), a căror organizare a fost supravegheată chiar de regele macedonean.

Filip al II-lea și Alexandru cel Mare au sărbătorit aici victorii, iar Alexandru și-a adunat armatele și a făcut jertfe aici în ajunul campaniei sale către Asia în 334 î. en.

Mulți autori vechi vorbesc despre capodopera sculpturală de bronz de către Lysippos făcută lui Alexandru reprezentând 25 de tovarăși care au căzut la bătălia de la Granicus și apoi au fost luați la Roma de Metellus.

Un oraș a fost construit în vecinătatea siturilor sacre care au dobândit o formă monumentală în timpul domniei succesorilor lui Alexandru cel Mare. Dion a fost renumit in fortificații și in monumente splendide. Dion și sanctuarul său au fost distruse în 219 î. en de invadatori, dar au fost reconstruiți imediat de către Philip V.

In 169 î. en, Dionul a fost cucerit de catre romani. Imparatul Octavian a înființat aici Colonia Julia Augusta Diensis. A cunoscut cea de-a doua epocă de inflorire în timpul domniei împăraților romani din secolul al II-lea și al III-lea. Ultima perioadă importantă a lui Dion a fost în secolele IV și V, când a devenit sediul unei episcopii. A fost abandonat după cutremure și inundații majore.

Astăzi situl arheologic Dion este situat chiar în afara orașului modern și conține o serie de ruine interesante din perioadele grecești și romane.

Si acum, cateva repere, pe care eu le consider mai importante, in ceea ce privevesc situl arheologic exceptand faptul ca este un parc imens, plin de verdeata si cu alei perfect intretinute!

De la intrare, o alee pietruita care lasa un rau pe partea dreapta duce drept inainte pana la Sanctuarul lui Demetra. Aceasta era zeita granelor si a recoltelor.

Se compune din câteva temple și datează din perioada arhaică până în Imperiul Roman. Sanctuarul lui Asklepios este situat în imediata vecinătate. Legătura dintre cele două sanctuare este evidentă și în alte situri arheologice din Grecia.

Aici, in plus față de descoperirile obișnuite, cum ar fi statui, ceramică, bijuterii, lămpi cu ulei etc., a fost găsită o piatră inelară din timpul micenian. Ea datează din secolul al XIV-lea până al XV-lea î. Hr. și prezintă un leu reprezentat schematic în fața unui copac.

Sanctuarul Asclepios a fost construit in secolul al IV-lea î. Hr. A fost ales un loc cu multă apă, pentru că apa a jucat un rol deosebit în practicarea cultului Asclepios. A servit la vindecarea bolnavilor și a fost necesar pentru practicile de cult. Descoperirea unei toalete în apropierea sanctuarului sugerează că oamenii (pelerinii) stateau acolo de ceva timp pentru a-și vindeca bolile.