Biserica Buna Vestire - Amza

TIPĂREȘTE

In zona Pietei Amzei, pe Str. Cristian Tell la intersectia cu str. Piata Amzei, strada ce uneste Cal. Victoriei cu Bd. Gen. Ghe. Magheru, se a fla o biserica ortodoxa veche, deosebit de frumoasa ca aspect, un monument istoric, cu o poveste care ma duce cu gandul la primii crestinii devotati trup si suflet credintei lor, cum rar s-au mai intalnit in secolele urmatoare.

Prima biserica ce a fost construita in acel loc, era mai micuta, avea o singura turla dar se spune ca la fel de frumoasa in ochii chedinciosilor. A fost ridicata intre 1807 – 1810 la dorinta polcovnicul (ofiter de rang inalt, un fel de colonel din zilele noastre) Nicolae Darascu, care in ultimii ani de viata a fost grav bolnav si a vrut sa multumeasca in acest fel, ocrotitorului sau spiritual, Sfantului Ierarh Nicolae. Pe proprietatea sa din Bucuresti, a inceput constructia unei biserici, dar cum lucrarile au durat mult, el nu a mai apucat sa isi vada opera terminata. A lasat prin testament, nepotului sau Amza Naescu care era al doilea vistiernic al tarii si om cu suflet mare, atat averea sa cat si sarcina de a termina constructia bisericii.

Acesta a facut un lucru pe care putini il fac; cand banii mosteniti s-au terminat, a cheltuit toata agoniseala sa de o viata plus zestrea sotiei sale pentru terminarea lucrarilor, fara a spune nimanui acest lucru. Abia dupa moartea sa, s-a aflat de acest sacrificiu. In amintirea lui si a sacrificiului material in slujba credintei, biserica ii poarta si astazi numele. Pe langa cinstirea Sf. Ierarh Nicolae, biserica mai are si praznicul Bunei -Vestiri.

Pentru a face rost de banii necesari bunei functionarii ai bisericii, urmasii lui Amza, au ridicat 15 case cu pravalii la parter, din a caror activitate era finantata si o scoala cu doua clase pentru copii din cartier si cateva chilii. Acele case sunt primele din zona comerciala cara a functionat in ultima suta de ani, ceea ce toata lumea cunoaste ca Piata Amzei.

Ca o paranteza; noua cladirea a Pietei Amzei, este cea mai mare si mai moderna piata din tara, doar ca nu poate fi data in folosinta din cauza potentialului consum de electricitate din cladire ce ar da peste cap instaltiile cartierului, ce ar putea ramane in bezna. Pana la remedierea situatiei, ramane doar o cladire imensa, din otel si sticla, a carei arhitectura nu are nici cea mai vaga legatura cu restul cladirilor din zona, cladire unde comerciantii nici macar nu isi pot incepe activitatea.

In 1846 biserica a fost distrusa de un incendiu si 30 de ani mai tarziu fratii Dimitrie si Dionisie Darjescu ajutati de reprezentantii bisericii romane, au avut banii necesari pentru repararea ei, dar se pare ca nici dupa acesta lucrare biserica, nu era suficient de rezistenta. Odata cu acesta renovare, unul din cei care au donat atunci bani, un anume Ioan Petrescu, a ridicat in curtea ei, o fantana monumentala din piatra, in amintirea parintilor sai. Fantana in stil neoclasic, are o placa comemorativa decorata cu doua coronite cu flori si doua flacari simbolice din piatra si este si astazi functionala.

Biserica a rezistat pana in 1889 cand a fost daramata si recladita dupa un plan nou, un pic mai mare, mult mai rezistenta si mai frumoasa. Meritul acestei noi constructii ii revine Mitropolitului Iosif Gheorghian. Pe inscriptia sapata in marmura si inscriptionata cu litere bizantine pictate in negru aflata deasupra intrarii principale este mentionat acest lucru. Pe aceasta pisanie sunt pomeniti primii intemeietori, cei care au reparat-o si toti cei care au participat la constructia celei noi. Cand a fost sfintita in 1901, pe langa cele doua hramuri initiale, biserica a mai primit unul, al Sfintilor Imparati.

Pentruca mi-am petrecut copilaria in acea zona a Bucurestiului, de cate ori mergeam la scoala, imi placea sa folosesc ca si scurtatura a drumului, curtea bisericii, care fiind asezata la o intersectie de strazi, are doua iesiri. Daca atunci, cu ochiii de copil o priveam ca pe o biserica mare, impunatoare, acum o apreciez pentru bogatia decoratiunilor exterioare.

Constructia noii bisericii a fost incredintata aceluiasi arhitect care a realizat si planurile fostului Palat al Postei Centrale (actualul Muzeu de Istorie a Romaniei), arhitectul Alexandru Savulescu. El a decis ca noa constructie sa se incadreze in stilul neo-bizantin combinat cu un stil baroc clasic, cu multe si complicate decoratiuni exterioare, cu multe stucaturi si braie decorative. Exteriorul este o imbinare armonioasa intre culori, materilalele folosite si simboluri. Culorile sunt calde si pleaca de la alb si pana la ocru, trecand prin multe nuante de crem. Stucaturile si braiele sunt o imbinare frumoasa de elemente vegetale, frunze si flori, de o mare diversitate.

Biserica este ridicata pe o fundatie care se inalta mult deasupra solului. Are o intrare principala mare la care se ajunge urcand sapte trepte mari din piatra si care este in mijloculu unui pridvor semicircular sustinut de trei portaluri cu tot atatea usi din lemn de stejar sculptate si pictate. Din pacate pictura de pe usa intrarii principale este intr-o stare mult prea avansata de degradare, incat nu se mai poate reconditiona; cand va cadea de tot, va fi inlocuita cu una noua. Acesta intrare principala este inchisa acum, accesul facandu-se prin o alta laterala, cea din partea dreapta. Simetric, pe laturile de Nord si de Sud exista cate o usa de acces, dar si cea in partea stanga este blocata. Aceste intrari la care se ajunge urcand pe cate o scara tot cu sapte trepte, sunt flancate de cate doua coloane masive ce sustin cate un fronton frumos decorat cu cruci mari din piatra.

In pridvor, in stanga si in dreapta intrarii principale mai sunt inca doua usi pe langa cea mare; una duce direct spre locul corului si alta spre turla bisericii. Acum nu se mai folosesc. Pridvorul este foarte inalt si suplu, si sus sunt trei medalioane cu fresce ce reprezinta cele trei hramuri ale bisericii.

Biserica are trei turle; una mare si doua mici, toate terminate la exterior cu cate o cruce din fier. Doar turla mare, amplasata deasupra naosului are corespondenta in interiorul bisericii, cele doua mici aflate deasupra pridvorului, fiind doar de decor pentru exterior.

Interiorul este foarte inalt si luminat si de ferestre cu vitralii si de trei candelabre masive din bronz. De la zonele patrate de jos, ale naosului si prenaosului, trecerea la tavanul frumos boltit se face cursiv, prin coloane si arce inalte. Pardoseala este noua, refacuta din placi de granit. Picturile au fost reconditionate si in zona din fata altarului, inca se mai lucra, cand am fost eu acolo. Dar aceste lucrari nu impiedica desfasurarea slujbelor.

In dreptul celor doua usi laterale aflate in pridvor care spuneam ca sunt blocate, sunt acum doua corpuri de biblioteca, care se armonizeaza cu celelalte piese de mobilier din lemn masiv. Toate scaunele sunt cele vechi, originlale, de la deschiderea din 1901.

Pictura originala a fost realizata de un maestu italian si cuprinde scene din viata sfintilor mucenici, ai Fecioarei Maria si a lui Isus. Picturile sunt realizate intr-o tehnica specifica ce creaza impresia de mozaic.

Preotul care era in biserica la momentul vizitei mele mi-a spus ca biserica este inclusa in circuitul turistic al Bucurestiului (nu auzisem asta pana atunci) si de multi este cunoscuta si ca biserica diasporei romane, pentru ca la ea se roaga cei care vor sa emigreze si cei stabiliti in alte tari, atunci cand vin in vacante in tara.

---

VIZUALIZĂRI: 2110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI