Frumos de tot, cine mai are nevoie de Mamaia?!?

TIPĂREȘTE

Am plecat pe 3 septembrie din Romania spre Thassos pe o ploaie torentiala, care, din fericire, dupa ce am trecut granita pe la Giurgiu spre Ruse a incetat.

Mentionez ca am dorit sa petrecem 3 zile in Bulgaria, la Veliko Tarnovo, situat la 200 de km. de Bucuresti, pe drumul spre Thassos - ceea ce am si facut. A fost o experienta placuta Veliko Tarnovo, o sa o scriu - cand voi gasi vreme - un review de calatorie Bulgaria, sper cat de curand. Intr-un cuvant, Veliko Tarnovo merita cu prisosinta petrecerea a 2-3 zile din concediu, sau chiar in week-end (este la doar 200 de kilometri de Bucuresti).

Pe 5 septembrie dimineata am plecat din Veliko Tarnovo spre insula Thassos din Grecia. Cu o seara inainte venisera tot in acest oras, intr-un hotel la 10 metri de al nostru, tot pe strada Gurko, 4 persoane cunoscute (2 verisoare ale Catalinei, sotul uneia din ele si inca o prietena de a lor) cu masina lor. Si ei aveau bilet tot in Thassos, in aceiasi perioada, dar in alt oras de pe insula.

Cu toate acestea nu ne-am vazut cu ei decat pe data de 5 dimineata si apoi seara pe insula !

Ca unul ce studiase cu amanuntul drumul spre Thassos pe internet, le-am explicat pe unde sa o ia, pana unde sa mearga pe autostrada in Grecia pentru a ajunge in orasul Keramoti de unde luam feribotul spre insula, etc.

Sotul verisoarei, ca sofer experimentat, a zis ca nu ne asteapta, ca ei merg tare! Le-am propus totusi sa-i scot din oras, ca invatasem drumul in zilele precedente si m-au ascultat. Imediat dupa iesirea din oras nu i-am mai vazut... decat cand ne depaseau din nou, din cand in cand, pentru ca gresisera drumul 

Pana la granita cu Grecia drumul a fost greu, cu o portiune de vreo 40 de kilometri numai serpentine, unde mergeam cu 20 la ora in spatele unor TIR-uri, etc.

Mai ratacim si noi la intrarea in cate un oras mare din Bulgaria, pentru ca nu prea erau sosele de centura, dar ajungem cu bine la granita (aici exista riscul sa pierzi o derivatie si sa ajungi direct la granita cu Turcia). Intram in Grecia, si spre deosebire de ce citisem pe internet – ca urmau vreo 20 de km pana intram pe autostrada – ne-am trezit direct pe o sosea goala, cu 4 benzi, numai buna pentru viteze de la 120 de kilometri in sus. Pe undeva pe aceasta autostrada am fost depasiti ultima oara de masina prietenilor nostri si apoi..., cititi mai departe.

Dupa 3 ore prin Grecia ne apropiam de orasul Chrisopouli unde trebuia sa parasim autostrada pentru a ajunge la Keramoti – portul de feribot pentru Thassos si iesirile de pe autostrada erau foarte dese si bine semnalizate. Cand in cele din urma vedem iesirea spre Chrisopouli Airport eu zic ca probabil urmatoarea iesire este direct spre orasul Chrisopouli si continui sa merg pe autostrada.

Numai ca urmatoarea iesire a fost 30 de kilometri mai incolo, doar la intrarea in orasul Kavala (unde de asemenea exista port si feribot spre Thassos, dar era mai departe si faceai mai mult pe mare). Asa ca am iesit aici de pe autostrada si am mers inapoi direct spre Keramoti (fara sa mai trecem prin Chrisopouli) si dupa 30 de kilometri ajungem.

Spre norocul nostru am prins un feribot imediat (se facuse deja ora 17,30) si ne-am vazut cu sacii in caruta. Drumul cu feribotul a fost exact asa cum citisem: sute de pescarusi care ne-au insotit tot drumul pana in insula si care veneau si-ti culegeau direct din palma bucatile mai mari de paine !

Dupa 35 de minute am acostat pe insula si le-am propus sa mancam chiar in oraselul Limenas, capitala insulei (cazarea noastra era intr-un orasel la 12 kilometri de aici).

Si astfel a inceput prima aventura ca sofer intr-un orasel mic grecesc.

Inca de la Bucuresti imi pregatisem o foaie cu harta insulei, orasele si locurile importante erau trecute pe ea, iar eu am adaugat in dreptul fiecarui oras, cate 2-3 taverne unde este bine sa mananci, sau plaje nesemnalizate pe harta, precum si alte informatii despre insula.

Asa ca am intrebat pe o strada oarecare de cele 2 taverne de care stiam din Limenas si a inceput distractia: am intrat cu masina pe nistre stradute inguste (multe cu sens unic), cu o circulatie strangulata si fara posibilitati de a te orienta. Pana la urma parchez masina intr-o parcare chiar langa port, pe malul marii si pornim pe jos sa cautam cele 2 taverne.

Cand pronuntam cele 2 nume: Zorbas sau Pigi, eram trimisi cam in aceiasi directie, pana la urma am ajuns la Zorbas (desi trecusem initial la 20 de m de Pigi) cu o sotie cu un copil obositi de calatorie si flamanzi. Zorbas era situat chiar pe o strada pur comerciala, lipit de alte 2-3 taverne.

Catalina si Emil se aseaza la masa, afara pe terasa, eu vreau sa fac la fel si... renunt: in spatele nostru la o masa era o turista care emana niste efluvii de transpiratie care mi-au taiat instantaneu pofta de mancare. Ne-am mutat 3 mese mai incolo si ne-am pus pe asteptat. Dupa 5 minute primim un meniu, ce sa luam ?

Eu avem notata pe harta amintita denumirea greceasca a unui peste local (din pacate hartia cu harta am lasat-o pana la urma in masina) si mi s-a parut ca o vad pe meniu, asa ca-i recomand portia respectiva Catalinei. Ea accepta si se pomeneste (peste inca un sfert de ora) cu un fel de castron plin cu pesti minusculi – cam ca hamsiile noastre – cu un sos groaznic, marinat. Emil comandase numai ce mananca el de obicei: friptura cu cartofi prajiti, iar eu, care citisem despre marimea imensa a portiilor de mancare din insula si ma bazam pe ce ramane de la ei, am luat doar o salata greceasca: tzatzichi. Pe langa ca nu erau bune la gust, erau si in cantitate mica !

Asa ca prima masa pe insula (culmea, la o taverna “cu recomandari”) a fost un esec.

Prietenii nostri au ajuns pe insula in cele din urma (oprisera pe drum sa manance), le-am predat un bagaj pe care-l carasem cu noi de la Bucuresti si ne-am dus fiecare spre orasul unde avea hotelul.

Din ziua aceea nu ne-am mai vazut cu ei, singurele contacte au fost prin telefon sau SMS !

Se facuse seara, am gasit iesirea din oras si… au inceput serpentinele !

Tot drumul in jurul insulei (in total 100 de kilometri) este plin de serpentine, asa ca cine nu a avut experienta si maiestria condusului pe serpentine, intr-o saptamana de umblat cu masina prin Thassos o capatata sigur.

Drumul spre Skala Rachoni a decurs fara incidente, exceptand surpriza de a conduce exclusiv pe serpentine (venisem la mare, nu la munte…).

Trebuie sa va mai spun ca inainte de plecare studiasem pe « Google Earth » configuratia detaliata a drumului spre hotel, identificand chiar si hotelul vazut din spatiu. Mare realizare Google Earth !

Desi intuneric bezna, ajungem relativ usor la hotel si spre bucuria noastra observam ca am nimerit intr-un loc asa cum aparea in poze si in imaginile din satelit : hotelul era asezat exact pe malul marii, cu o piscina exterioara si un mic jacuzzi, luminate frumos si noaptea.

Cand ajungem si in camera am fost din nou multumiti : am fost repartizati la etajul 1, in camera cea mai apropiata de mare si aveam un balcon imens (cam cat sufrageria noastra !) deschis pe trei laturi : in fata aveam marea (la numai 15-20 metri), la circa 10 kilometri se vedea continentul (si lumini frumoase noaptea, inclusiv ceva artificii intr-una din seri…), in stanga balconului aveam vedere spre piscina, iar in partea dreapta era un golf cu ceva ambarcatiuni in el si in dreapta de tot muntele de pe insula (superb la asfintit, lumina cadea spre munte chiar dinspre mare – eram orientati spre nord-vest).

Inutil sa va spun ca in fiecare seara, intorsi obositi din diversele colturi ale insulei, imi petreceam pe balcon cel putin o jumate de ora ascultand valurile sau muzica greceasca la casca de pe IPOD si « lucrand » la o berica

Camera era si ea imensa, un fel de studio, cu un hol la intrare, apoi pe partea stanga, pe un perete o mica bucatarioara, cu aragaz electric, un mic frigider incorporat in mobila bucatariei, un cuptor cu microunde si o gramada de tacamuri si de ustensile de bucatarie. Spre multumirea gazdelor – probabil – toata aceasta dotare (cu exceptia frigiderului : burdusit de mine cu berica si sucuri aduse de acasa) a ramas neatinsa, noi venind pe insula sa savuram bucataria greceasca si nu sa ne exersam talentele culinare.

Am fost ajutati in acest demers si de faptul ca pretul platit pe hotel in Romania includea si micul dejun. Spre deosebire de ce citisem pe internet la alti romani trecuti prin Thassos, care se plangeau ca fusesera « omeniti » la hotelurile lor cu un mic dejun continental, care consta in cateva felii de paine cu o bucatica de cascaval, o felie de mezel si putin gem, la noi la hotel am avut parte de mic dejun in stil bufet suedez, adica ia si mananca cat vrei, pe saturate.

Nu a fost foarte variat meniul in cele 7 zile petrecute acolo, dar a fost consistent si, eu cel putin, dupa ce ma saturam, in special cu o branza de oaie grozava data cu niste verdeturi si ulei de masline, il incheiam cu 3-4 pahare de suc de portocale stoarse atunci 

Totusi ora de servire a micului dejun era destul de tarzie dupa gustul nostru (de la 8 la 10), in conditiile in care noi, chiar si in concediu, cel tarziu la ora 7 eram in picioare.

Apropo de picioare, a venit prima dimineata pe insula, ma scol la ora 7 si plec sa ma plimb pe plaja. Vremea fusese cam inorata peste noapte si in ziua precedenta, nici dimineata nu era perfecta, dar nu mai conta, eram pe insula si savuram dis de dimineata o plimbare pe nisip, cu o apa calduta si in vecinatatea pinilor si maslinilor care strajuiau plajele. Din pacate, chiar de la prima plimbare am dat peste dusmanul cel mai periculos, descris ca atare pe toate recomandarile de pe internet : ariciul de mare !

Locul lui era, firesc, in mare, eu eram pe uscat si totusi, ascuns sub niste alge uscate, pe nisip, eu descult, am calcat pe un astfel de specimen (mort, probabil si aruncat de valuri pe tarm).

Am ajuns topaind in camera la hotel si in afara a 2-3 tepi pe care am reusit sa-i extragem, alte mici puncte negre au ramas infipte in talpa si m-au mai sacait o zi, doua, dupa aceea.

Despre insula acum : trebuie neaparat sa te deplasezi de la un capat la altul al ei, merita !

Daca in dreptul hotelului nostru plaja era din pacate foarte mica si cu nisip adus din alta parte, in stanga si in dreapta, la 100-200 de metri totul era OK. Apa marii era calda si foarte limpede, cu conditia sa fie senin afara, altfel semana cu Marea Neagra. Exista zone pe insula unde plajele sunt absolut comune, gen Eforie Nord la noi – asa era in Potos unde stateau prietenii nostri, in schimb altele aratau fabulos: la Chrissi Ammoudia (sau Golden Sands – numele in engleza spune totul) era un nisip fin, sau la o alta plaja pe care am debarcat in ziua in care am facut o excursie cu vaporasul in jurul insulei – nisipul plajei era compus pur si simplu din praf de marmura alba !

Cam asta face deosebita aceasta insula Thassos de alte insule: plantatii nesfarsite de maslini (si deci maslinele si uleiul aferent, pe care le-am consumat si acolo si le-am luat si pentru acasa, in Romania), paduri de pini care ajung in unele locuri pana la plaja si in apa, cariere de marmura alba – folosita peste tot pe insula ca balast (in locul comunelor pietricele) si chiar la construirea digurilor si pe post de stabilopozi, peste tot unde era vreo amenajare pe malul marii.

Plus alternanta deosebita: plaje intinse cu nisip fin, plaje mai comune, dar cu valuri tot timpul, plaje ascunse intre pereti de stanca, ideale pentru snorkeling.

Daca te-ai saturat de plaja, iei masina si dupa cativa kilometri ajungi in sate mici, pitoresti, la sute de metri altitudine, de parca ai fi la munte.

Exista pe insula si vestigii arheologice, manastiri cocotate pe stanci inalte, pe malul marii, ai posibilitatea de a face excursii pe mare, etc.

In ce ne priveste, am incercat sa “bifam” cat mai multe locatii din cele laudate pe internet, sa gustam din cat mai multe preparate specifice locului, inclusiv fructe de mare (am mancat prima data in viata mea o scoica cruda, scoasa atunci din mare !), am baut in doua randuri si vin grecesc, iar cel local, Retzina, este interesant, un gust putin de rasina si mucegai, e bun foarte bine racit.

Intamplari demne de povestit ar mai fi dar sa nu ma intind prea mult…

Activitatea de baza pentru mine (si o noutate absoluta) a fost scufundarea.

Snorkeling-ul (sau o simpla pereche de ochelari subacvatici) iti da posibilitatea sa patrunzi intr-o lume de basm, mai ales in apropierea stancilor - in special in zona umbrita a acestora -, zeci de pesti se holbeaza la tine si parca te indeamna sa stai pe langa ei cat mai mult ! E drept ca tot langa stanci este si imparatia aricilor de mare, dar tot merita sa te lasi purtat de apa cu masca (ochelarii) pe fata. In plus, am avut senzatia ca tot ce vedem sub apa este mult mai mare si mai aproape decat in realitate, probabil din cauza efectului de lentila al ochelarilor.

Enumer, in incheiere, ceea ce mi-a placut cel mai mult pe insula :

- plaja Chrissi Ammoudia (Golden Sands): am fost in 2 zile aici, aveam si o plaja frumoasa, si o apa cu o culoare incredibila, mai ales la orele amiezii si un peisaj superb spre muntele Ipsarion (parca vedeam Bucegii, dinspre Busteni sau Zamora). Tot aici aveam in apropiere stanci, ideale pentru snorkeling.

- taverna Irene din Potos (a nu se confunda cu restaurantul si pizzeria Irene, la nici 50 de metri de ea) : cei din Romania erau bineveniti si primeau suplimente pe langa cele comandate. Am mancat o sepie la gratar delicioasa !

- taverna Stelios (parca) din Chrissi Ammoudia. Am mancat aici preparate specific grecesti: Suvlaki (frigarui), ciolan de miel si musaka. Tot aici am avut parte din plin de cealalta amenintare de pe insula : viespile ! Trageau viespile de bucatile de carne din farfurie si plecau cu cate o bucatica de carne mare cat ele. Ca sa le alunge cat de cat, pe o farfurioara se dadea foc la cafea macinata ! In plus si eu si Catalina am calcat pe cate o viespe pe malul marii, langa apa, dar nu ne-am vaitat !

- oraselul tipic grecesc, de munte, Panagia – plin de magazine cu suveniruri, de baruri si taverne cu terase in plina strada si cu o mica piateta, frumos amenajata, pe unde curgeau ape reci de munte. Cea mai insolita aparitie de aici a fost o capra alba, cu o pereche de margele la gat, pe cinste !

- ca sofer am mai fost impresionat de existenta parcarilor gratuite (fara amenajari deosebite, uneori simple spatii virane), asezate exact langa plaje sau in locurile de interes din diversele orase.

Cele 6 zile (efective) de stat in Grecia au trecut repede si dupa imbarcarea pe feribot la ora 9 dimineata, la ora 10 coboram cu masina pe continent, la ora 13,30 treceam granita din Grecia in Bulgaria (dupa ce deviasem nitel pana la granita cu Turcia !) si de abia la ora 20,30 eram la granita cu Romania.

Astfel ca cei cate 350 de kilometri parcursi in fiecare din cele 2 tari (Grecia si Bulgaria) i-am facut, primii – in 3,5 ore, iar ceilalti in 7 ore !

Cam asta este pana la urma diferenta dintre o tara europeana mai veche (Grecia) si una nou nouta (Bulgaria). La greci nu ne-a costat absolut nimic ca turisti pe sosea, de la intrarea din tara si pana la iesire (autostrada era noua, inca in constructie pe anumite portiuni), la bulgari am platit de fiecare data 5 euro taxa de drum si apoi 6 euro podul peste Dunare.

Oricum tot drumul, rotund 2.000 de kilometri, nu am fost opriti deloc de politie (decat in Grecia, imediat dupa granita, pentru un simplu control, in zona frontierei) si, exceptand mica zgarietura la vopseaua caroseriei capatata pe strada Gurko din Veliko Tarnovo, nu am avut nici o alta problema cu masina.

Consumul mediu de motorina pe aceasta distanta a fost de 5,2 %, in conditiile in care am mers aproape o treime din drum pe serpentine, iar alta treime pe autostrada in Grecia, cu viteze de peste 120 de kilometri la ora.

Hotelul Aegean Sun din Skala Rachoni a fost vandut de mai multe agentii din Bucuresti. Pretul pe camera studio (un pat matrimonial imens si alte doua paturi suprapuse pe alta latura, cu aer conditionat, frigider, cuptor microunde, aragaz electric, vesela etc.), in iunie sau septembrie a fost de 40-50 euro pe zi, cu mic dejun in sistem suedez inclus si, in cazul nostru, inclusiv copilul de 9 ani.

Deci 7 nopti (dupa usoare negocieri cu agentia) ne-au costat putin sub 350 de euro.

La iesire (spre Limenaria) este un supermarket pe 2 nivele (parter si subsol), cu preturi bune, unde am mers si noi de 2-3 ori pentru diverse fleacuri.

Am vazut circa 5-6 taverne, alte cateva barulete langa plaja (unul avea seara program de discoteca - muzica si lumini). Chiar langa Aegean Sun este un mic fast-food sau mai degraba restaurant, cu bar si mese chiar pe malul marii.

Am mai vazut o cofetarie, mai sunt vreo 2-3 mici magazie.

In plus, esti intr-o livada imensa de maslini, chiar pe malul marii.

Sunt o gramada de studiouri asezate exact in asemenea livezi de maslini. Erau destule masini din Romania pe acolo, dar nu am intrat sa vad cum arata pe dinauntru sau cat costa.

Oricum mi-au placut: in curti imense, pline de maslini si flori, toate cu iesire direct la plaja.

Mai exista o baza sportiva cu terenuri de tenis, iar pe plaja (tot langa Aegean Sun) se pot inchiria ambarcatiuni (ski jet, barcuta, etc).

Despre apartamentele de la Aegean Sun: erau la demisol, in corpul de cladire mai indepartat de mare.

Nu am intrat sa vad cum arata. De afara, pe partea dinspre straduta (este pe acolo o straduta lunga de 2-3 kilometri, paralela cu soseaua principala, la 50 m de mare), se vedea ca au totusi un fel de terasa, dar sub nivelul solului, arata ca o iesire din garaj, urcai niste trepte ca sa ajungi la nivelul solului cand ieseai din ele.

In afara de Aegean Sun mai existau 2-3 hoteluri frumoase, toate cu piscine, unde stateau straini (am vazut la unul din ele multi din Cehia de exemplu).

Trebuie sa recunosc ca in afara de restaurantul si barul discoteca de langa hotelul nostru nu am fost la mese in statiune, am umblat mereu prin insula si mancam o masa copioasa la pranz, eventual mai luam din Limena (Thassos) pizza la pachet pentru seara.

De asemenea, statiunea este foarte putin aglomerata, fiind totusi destul de mica.

Asa ca nu existau, de exemplu, solicitari pentru inchirieri ambarcatiuni, sau la terenurile de tenis am vazut rareori sa fie ocupate toate.

Seara nu vezi lume umbland pe acolo, dar poate ii gasesti in taverne.

Ajungand in septembrie acolo am mai avut parte de fructe gratuite: erau in statiune o gramada de smochini, tufe de mure, nuci, vita de vie, gutui. Le luam de pe jos chiar...

---

Concluzie: frumos de tot, cine mai are nevoie de Mamaia ?!!

---

VIZUALIZĂRI: 7530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI