Amintiri frumoase... !!!

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

După o pauză de vreo șase ani în care am dispărut complet de pe AFA, după multe amânări şi speranţe că voi reveni, iată că într-un final sunt aici, pe site!

De ce am lipsit? Aş putea foarte bine să dau vina în special pe lipsa „cronică” a timpului liber! Da, a fost şi asta însă pot recunoaşte că acest motiv s-a îmbinat cu altele, de exemplu, încercarea unor noi activităţi dar cel mai mult, schimbarea ierarhiei priorităţilor vieţii! Mai exact, puţinul timp avut la dispoziţie am preferat să îl dedic primilor ani din viaţa copilului nostru, nu telefonului, nu internetului, nu... (etc) ! Şi nu regret absolut deloc această decizie! Iar la asta s-au mai adăugat şi alte probleme personale ce m-au făcut să mă distanţez nu doar de AFA! Şi uite aşa timpul a trecut şi ca să fiu corect până la capăt, pot recunoaşte că odată cu el, parcă s-a pierdut şi dorinţa de a scrie, interesul de a fi activ pe site. Am rupt orice legătură cu tot ce înseamnă AFA, cu colegii şi prietenii de aici. Îmi tot spuneam că o să revin dar... atât; am tot găsit motive şi activităţi care m-au ţinut deoparte. Sau, cine ştie, poate chiar aveam nevoie de o pauză apoi de un imbold ca să revin, pe care sper că acum l-am găsit.

Acesta este articolul cu numărul 100! O fi mult, ... o fi puţin? Nu are importanţă asta! Fiind un articol aniversar, am zis să fac şi eu o „filosofeală”. Dar despre ce? M-am gândit la mai multe subiecte dar într-un final, m-am hotărât că poate cel mai bine ar fi să scriu despre... Întâlnirea AFA 2024? Da, ştiu, a trecut deja un an de la eveniment! Şi??? Bucuria revederii nu cred că are termen de valabilitate, nu expiră, aşa că oricând este binevenită o aducere aminte. Mai ales în contextul actual, cu o nouă Întâlnire care deja „bate la uşă” şi (completare ulterioară!!!) la care din păcate nu vom putea lua parte! Aşa că mai îmi îndulcesc puţin amarul cu aceste amintiri şi cu faptul că am putut face şi eu ceva pentru ca această nouă Întâlnire să se desfăşoare în bune condiţii (unii ştiu despre ce este vorba)! 

De obicei, în trecut, când scriam despre Întâlniri, articolele erau structurate oarecum ca un bilanţ, un rezumat a ceea ce s-a întâmplat la faţa locului, cu imagini se reflectau activităţile desfăşurate, locurile vizitate, etc. De data aceasta va fi altfel căci şi Întâlnirea a fost pentru noi aproape complet diferită faţă de precedentele –poate şi de asta am decis într-un final să postez acest articol. Ce-i drept, am început mai demult să scriu la el dar din motivele deja enumerate, lucrurile au mers din nou foarte încet, apoi am renunţat iar acum, după unele ajustări, iată-l postat.

Să începem cu... începutul! Nefiind activ pe site, am aflat despre organizarea întâlnirii din întâmplare, chiar în ultima zi de înscrieri. Bine că asta nu a fost un impediment căci deja erau amanetate locuri de cazare de rezervă şi au existat şi destule retrageri de pe lista de înscrişi.

O altă premieră a fost faptul că am fost prezenţi în noua formulă, de trei. Oarecum surprinzător, deşi credeam că se va plictisi şi nu va fi prea încântat, pe drumul de întoarcere către casă, cel mic deja ne întreba când şi unde vom merge data viitoare! :) L-am întrebat ce i-a plăcut cel mai mult iar răspunsul lui a fost... Oamenii! Cei care au vorbit cu mine au fost foarte amabili! Am plusat cu întrebările şi mi-a mai zis şi că dintre toţi, au fost vreo cinci-şase persoane foarte drăguţe, alături de care s-a jucat, s-a plimbat, plus îmbrăţişat –voi evita să menţionez vreun nume dar... se ştiu ei! ;)

Şi că tot a venit vorba despre Horia, o coincidenţă (sau nu) a fost că exact cele două persoane care l-au ţinut în braţe încă de când avea trei luni (nici nu ştiţi, chiar şi după atâţia ani, cu câtă plăcere şi emoţie mi-aduc aminte de acel moment şi cât apreciez efortul pe care l-au făcut pentru a ajunge la noi acasă) să fie cele care l-au îmbrăţişat primele atunci când am ajuns la pensiune. Poate nici nu se putea altfel, căci vorbim despre „comitetul de primire” , cele două sufletiste ale AFA!

Altceva nou pentru noi a fost şi excluderea din program a excursiei organizate. Deşi de fiecare dată am fost în mijlocul evenimentelor, alături de celalţi, de această dată am considerat că ar fi mai bine să lipsim. Ştiam că o plimbare aşa lungă ar fi fost destul de obositoare, plus plictisitoare pentru Horia, căci obiectivele nu erau aşa interesante pentru vârsta lui dar, cel mai important, nu mai rămânea timp disponibil pentru a-mi ţine promisiunea de a merge la piscină. Aşa că am preferat o plimbare relaxantă până la telescaun, pe jos, alături de doi foarte dragi prieteni, o urcare-coborâre cu acesta, o scurtă vizită la schit, apoi aproape vreo trei ore de bălăceală plus odihnă, pentru a fi în stare de a sta la petrecere cât mai mult.

Ce să mai zic? Nici la tombolă nu am mai participat, nici la petrecerea de sâmbătă nu am mai stat până la final şi... poate altele, diferite faţă de celelalte Întâlniri! Asta e, şi în viată multe se mai schimbă! ;) Şi totuşi ceva a rămas la fel!!! Exact cum a zis şi băiatul nostru, OAMENII! Da, voi cei care faceţi parte din ceea ce mulţi o numesc „Comunitatea AFA” ! Deşi am lipsit cinci ani, timp în care am pierdut orice legătură, orice contact cu voi, odată ajunşi la Păltiniş parcă totul a fost şters cu buretele. Am fost primiţi cu aceeaşi căldură ca alte dăţi, nu am simţit deloc vreo respingere. E drept că fiind „prinşi” cu cel mic, plus că am lipsit de la excursia organizată, nu am reuşit să stăm de vorbă cu prea mulţi şi ăsta este poate cel mai mare regret după acest eveniment. Pe câţiva doar am reuşit să îi salutăm iar pe alţi câţiva nici nu cred că am reuşit să îi cunoaştem aşa cum se cuvine şi aici mă refer în special la cea care a continuat să ţină ştacheta sus în ceea ce priveşte articolele despre drumeţiile montane (am zis că nu vreau să menţionez vreun nume; o ştiţi voi).

Cam asta a fost pentru noi Întâlnirea AFA 2024! Ca de obicei am rămas cu amintiri frumoase şi cu regrete combinate cu speranţa că „Poate data viitoare”! Vă mulţumesc că ne-aţi reprimit printre voi şi mulţumesc tuturor celor care faceţi parte din această comunitate. Mulţi au plecat, alţii au venit însă după atâţia ani iată că AFA încă există şi doar cu ajutorul oamenilor va rămâne în continuare!

Din păcate, finalul articolului a trebuit modificat:( căci din motive personale (sau mai bine zis profesionale), deşi am aşteptat-o cu nerăbdare, anul acesta nu vom putea fi prezenţi la Întâlnirea de la Gura Humorului. Este o mare dezamăgire atât pentru noi cât mai ales pentru Horia dar asta e, nu tot timpul în viaţă primeşti ce îţi doreşti! Rămân măcar cu speranţa că o să vă placă ce v-am trimis! Ştiu că sunt persoane care le păstrează ca amintire şi ca de obicei, am încercat să strecor câte ceva personalizat, care să aibă legătură cu locul unde vă veţi afla.

Vă doresc tuturor ” Drumuri bune” şi distracţie plăcută! Şi vă rog să nu uitaţi ca la întoarcere, să ne povestiţi şi nouă, cei rămaşi acasă, cum a fost!

Toate cele bune şi să ne revedem cu bine!

---

VIZUALIZĂRI: 582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI