Regele gustărilor tradiționale de casă, Maistrali. Din 1988. Asta scrie pe o clădire amărâtă mai dinspre capătul „neinteresant, nepopular, nefantastico-turistic” al falezei portului din insula Poros, Attica. Căsuță cu etaj, cu scară laterală ce duce sus; vopsită în două culori pale și cam nehotărâte, cred că cea mai mică dintre cam toate de pe strada aceea... Câteva bărci ale localnicilor, probabil (și) pescari, câteva iahturi... peste drum de șirul de clădiri [...] — citește

Bun. Am ajuns în portul din Poros, după aprox. 2.5 ore de vânt, fum de țigară și de vape, de soare arzător de August de Grecia, de sclipirea valurilor unduitoare fix în ochi și de muzică stupidă, neinteligibilă; și de zgomot, dar ce zgomot: de la ferry se auzea zgomotul motoarelor oriunde (mai puțintel pe puntea 3 superioară/deschisă unde era doar vânt și în lounge-ul închis... când nu se deschideau ușile, dar ele se deschideau toate prea des...), și care se amesteca cu [...] — citește

Majoritatea tavernelor din Poros sunt amplasate in port sau pe faleza orasului. Intr-o seara, din intamplare am luat-o pe niste scari, apoi pe o strada in panta si am dat, in inima orasului de o mica piata numita "Ag. Geogis". Aici se afla biserca ce denumeste piata, 2-3 magazine si sub un platan imens si batran taverna (bineinteles) "Platanos". Sunt cam 20 de mese, ocupate mai ales de greci dar si de turisti rataciti ca si mine. Se aude o muzica greceasca de calitate, in surdina, din boxele [...] — citește

Dupa o calatorie de 2 ore din Nafplio si o traversare de 8 minute cu ferry (6,80 euro masina cu 2 pasageri) am ajuns pe insula. Detectarea vilei a fost mai grea deoarece strazile din Askeli sunt necunoscute GPS-ului. Odata gasita vila ne-am trezit in fata masinii cu Yanna, gazda noastra, impreuna cu Dimitri, sotul ei, niste oameni deosebiti dupa cum am avut sa constatam de-a lungul sejurului. Yanna a tinut imediat sa ne arate proprietatea, stiind ca turistii odata ajunsi la destinatie abia [...] — citește