Am vizitat acest templu mai mult din curiozitate. Aveam – și încă am – informații sumare despre franc-masonerie! 😒Ca majoritatea dintre noi, oamenii obișnuiți, am auzit că ei ar conduce Lumea din umbră :-?? Ca amplasare, Templul Francmasoneriei se află pe strada Armatei Române nr. 4, vizavi de Parcul Nicolae Bălcescu, de Muzeul Țării Crișurilor și la 5 minute de mers pe jos de Grădina Zoologică - Oradea.   Clădirea atrage privirea datorită unui glob pământesc [...] — citește

Când ne-a îndrumat către Piața Unirii, gazda noastră de la Negrean Residence a menționat și existența unui autobuz turistic care pleacă din fața Bisericii cu Lună. Un moment, îmi trece prin minte că ar putea fi un „hop-on, hop-off” care să ne permită să ne oprim la câteva din obiectivele ce le aveam în plan. Dar, intrând pe internet, mă lămuresc. Este un singur autobuz care, într-un program al primăriei, face un circuit prestabilit prin oraș, de 45 – 50 minute. [...] — citește

Și are perfectă dreptate! Aflată în mijlocul cartierului numit „Orașul Nou” , Piața Unirii din Oradea este considerată azi „centrul istoric și cultural” al municipiului de pe malul Crișului Repede. Iar asta se întâmplă într-un oraș în care fiecare clădire este un „palat” , iar totul pare un muzeu. Forma actuală a pieței începe să capete contur la începutul secolului XX, când apar palatele care o înconjoară. Ajunși mult mai devreme decât am dorit, în [...] — citește

Am cucerit cetatea din Oradea la vreme de-ntuneric. Se-ntunecase bine, ploua, mă săturasem de umblat prin urbe dar am avut ambiție să intru în cetate. Oricum, aveam de gând să mergem la celebrul ștrand Nympheea dar erau multe de făcut până acolo și nu ne trăgea inima că era ștrand și afară, la câte belți am luat și câtă umezeală am îndurat. La început a fost plăcut cu un pic de stropeală și cu imagini feerice pe străzi la lăsatu’ serii dar apoi a început să fie [...] — citește

Am prins o zi cu ploaie la Oradea dar tot mi-a plăcut orașul și, dealtfel, mi-a plăcut și ploaia. Din Piața Unirii am mers pe strada Avram Iancu pentru că am vrut să ajungem la Muzeul Țării Crișurilor. Era cer acoperit dar ploaia a început abia după ora 17:00 când, deja, ne întorceam. Am trecut, din nou, pe lângă impresionanta fațadă a Liceului Aurel Vlaicu, pe lângă monumentul eroilor cu statuile a 3 soldați ce stau adunați în jurul unei bare verticale (nu am [...] — citește