Risărciul (ce chestie, cu pocitul ăsta al limbii române, de parcă nu ar exista o sumedenie de cuvinte strămoșești pentru fiecare englezism forțat – nu că aș avea ceva împotriva neologismelor, dar…) pentru cazare l-am efectuat încă din decembrie, speriat de evoluția prețurilor în zonă. Și bine am făcut, chiar dacă, la Ker Izel, prețul s-a dovedit a fi același și în august (spre deosebire, totuși, de alte locații, unde aproape s-a dublat). Deoarece, în acest caz, a [...] — citește