-Ești sigură că vrei să mergem acolo? mă întreabă R. în vreme ce cotim la stânga, apoi la dreapta, apoi iar la stânga pe o străduță îngustă tare, cu pereți cojiți, și care pare că se va înfunda imediat. Putem oricând să mergem în piață, ai văzut că am mâncat bine și ieftin, și e plin de lume. Nu ne uităm la grăsimea de pe vasele de tajin, că și-așa e întuneric, și gata. -Da, habibi, sunt sigură. Nu degeaba ne-a trimis aici Chantal. Kenza e fosta ei [...] — citește