Cetatea din Câlnic - merită vizitată

TIPĂREȘTE

De fiecare dată când mergeam de la Râmnicu Vâlcea acasă la Zlatna, la ieşirea din Sebeş spre Sibiu treceam pe lângă indicatorul care te îndrumă spre Cetatea Câlnic. Aşa că intr-una din aceste drumuri ne-am hotărât să vizitam acestă cetate.

Câlnicul este un sat care se află în judeţul Alba. Satul este situat la 15 kilometri de municpiul Sebeş sau la 40 kilometri de municipiul Sibiu. Ca să ajungi în Câlnic, de pe porţiunea comuna a DN1 şi DN7 în dreptul indicaorului spre cetate Câlnic o luam la dreapta pe drumul judetean DJ 106F şi dupa 4 kilometri ajungem la cetate. Cetatea Câlnic se află în centrul localităţii, chiar lânga drumul principal. Coordonatele GPS sunt urmatoarele : N – 45.889257 şi E – 23.660708. Am parcat maşina şi am pornit să cucerim cetatea. Şanţul de apărare a cetaţii a fost astupat în timp ceea ce ne-a permis să ne apropiem de zidul exterior al cetatii, înalt de vreo 3 metri, având în dotare în partea de sud-vest un bastion.

Am pătruns în interiorul cetăţii şi spre surprinderea noastră eram singurii vizitatori ai cetaţii. Am trecut pe la casa de bilete de unde am cumpărat biletele de intrare în cetate, care costă 5 lei pentru adulţi. Doamna care vindea biletele era în acelaş timp şi ghidul cetaţii. Cum eram singurii vizitatori, doamna ghid ne-a povesti pe îndelete istoria acestei cetaţi, care sună cam aşa :

Prima construcţie din acestă cetate a fost realizată în anul 1291, şi a fost folosită ca resedinţa a familiei Kelling. Atunci a fost ridicat Donjonul cu trei etaje. Acestă construcţie se impune prin masivitate, 20 metri înălţimea corpului din piatră, 7 metri înălţimea acoperişului şi un metru grosimea pereţilor. La parter se afla o pivniţă care are astazi o intrare direct din curte, însă în trecut accesul se făcea doar din interiorul donjonului, la etajul căruia se urca pe o scară interioară. În pivniţă se gasesc si acum butoaie imense de vin. În timp donjonul de piatră a fost înconjurat de un zid fortificat, avănd spre nord şi sud câte un turn.

În anul 1430 ultimul descendent al Killingilor se hotăraşte să vândă pripietatea şi o vinde sătenilor din Câlnic. Ţaranii transformă acestă reşedinţă într-o mică cetate, înconjurând-o cu o nouă centură exterioară de fortificaţie, îtărind turnul porţii şi înălţând vechiul zid de apărare. Meşteri saşi au construit în spatele primului zid interior, cămări speciale, folosite ca şi depozite de alimente pe timp de pace şi ca refugii în timpul atacurilor duşmanilor. Tot sătenii au construit în mijlocul cetaţii o mică biserică pentru rugaciune. Cum în secolul XVII în zona Câlnicului nu au mai avut loc bătălii, iar sătenii nu mai aveau nevoie de adăpost, încet, incet aceştia au început să se retragă din interiorul cetăţii. După retragerea din cetate sătenii mai foloseau cetatea doar ca şi spaţiu cultural şi religios, adică se adunau în cetate la sărbătorile comunitaţii şi pentru slujbele religioase. Marea majoritate a încăperilor cetatii în acestă perioadă au fost transformate in depozite pentru alimente. În secolul XIX interesul sătenilor pentru cetate a scăzut şi mai, iar acestă fiind părăsită a început să se transforme intr-o ruină.

Între anii 1961-1964 au avut loc aici ample lucrări de restaurare. În urma acestor lucrari de restaurare şi a săpăturilor arheologice efectuate de către Radu Heitel au fost descoperite unele ferestre de piatră construite în stilul gotic timpuriu. Din anul 1999 Cetatea ţărănească din Câlnic face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

După acestă expunere, ghidul ne-a spus că putem vizita toate cetatea singuri. Şi am pornit in exploararea acestei cetăţi. Am pătruns în curtea interioară unde iarba era tăiata la milimetru, curăţenia era la ea acasă, florile multicolore decorau curtea. Apoi am vizitat pivniţa donjonului unde am admirat imensele butoaie pentru vin, apoi am urcat la etaj unde erau expuse costume ţărăneşti vechi, ceramică veche, picturi pe sticlă. Apoi am urcat la următorul nivel pe o scară metalică până langă clopotul din turn. După ce am coborât din turn am vizitat şi mica biserică din curtea cetăţii. Acesta este mică, are câteva banci din lemn şi ca toate bisericile catolice o orgă.

După vreo ora jumate petrecută în acestă cetate ne-am întors la maşină şi am pornit spre casă. Am rămas cu o impresie plăcută despre acestă cetate şi nu ne-a parut rău că ne-am abătut 4 kilometri de la drumul nostră pentru a o vizita.

Vă recomand dacă aveţi drum în zonă să vizitaţi Cetatea Ţărănească de la Câlnic.

---

VIZUALIZĂRI: 1721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI